Sfântul Vasile cel Mare

Calendarul creștin sărbătorește în prima zi a anului pe Sfântul Vasile cel Mare, unul dintre cei mai importanți părinți ai Bisericii Ortodoxe, și totodată, unul dintre cei mai mari teologi creștini.

Sfântul Vasile s-a născut în Pont, în anul 329. A studiat în Cezarea, iar mai apoi la Constantinopol și Atena, remarcându-se încă de tânăr prin profunde cunoștințe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină și retorică. La 14 iunie 370, Sf. Vasile a fost ales episcop al Cezareii, fiind totodată și Mitropolit al Capadociei și Exarh al Pontului, autoritatea sa întinzându-se între Balcani, Mediterană, Marea Egee și până la Eufrat. A murit în Cezarea în ziua de 1 ianuarie 379, iar la înmormântarea sa a participat un imens număr de creștini, evrei, păgâni, localnici și străini, ca dovadă a marii sale popularități. Atât în timpul vieții sale cât și ulterior, Sfântul Vasile cel Mare a exercitat o mare influență asupra vieții Bisericii. A purtat o aprigă polemică împotriva arianismului și a altor mișcări eretice, a depus un enorm efort în organizarea bisericii și a acordat o mare atenție păturii sărace și celor oprimați, inițiind nenumărate acte de caritate. De la Sfântul Vasile ne-a rămas teologia Duhului Sfânt, episcopul Cezareii fiind cel care a elaborat bazele pnevmatologiei ortodoxe. |mpotriva ereziei timpului, el a susținut că Duhul Sfânt nu este o creatură, deoarece nu poate fi despărțit de Tatăl și de Fiul, cărora se cuvin aceeași cinstire și adorare. Al II-lea Sinod Ecumenic (Constantinopol, 381) a preluat doctrina pnevmatologică formulată de Sfântul Vasile și a inclus-o în Simbolul său de credință. Mare ascet și monah, Sfântul Vasile a creat un nou stil de viață monastică, după modelul unei familii, în cadrul căreia călugării duc o viață comună de rugăciune, studiu și muncă manuală. El a înființat și Basiliada, instituție creștină de caritate, dovedind astfel că Biserica nu se retrage din lume, ci este prezentă și activă acolo unde omul suferă și este nedreptățit.

Ioan BUTIURCA