Incipit vita nuova sau Finite la commedia?

Începe o viață nouă sau s-a terminat comedia, mă întreb folosindu-mă de vorbele celebrului Dante Aligheri (1235-1321), aflându-mă în fața unor mărturii trimise din Italia, de niște concitadini ai noștri, care vor să-și păstreze anonimatul.

Românii… toți de la Râm se trag

Ascultând știrile la radio, urmărind telejurnalul oricărui post de televiziune sau răsfoind presa centrală, vom găsi la tot pasul vești despre încă un violator, tâlhar sau criminal, întâmplător sau nu, toți români. Sau de altă etnie, dar care tot “de la Râm se trag,” dacă e să ne luăm după expresia consacrată a cronicarului. Și puteți conjuga mai departe… Părerile se împart în pro și contra românilor din Italia, unii dau vina pe sistem, alții zic că e doar o campanie antiromânească trecătoare. Dincolo de goana după subiecte tari, vă propun povestea unor tineri târgumureșeni. Niște tineri care au avut curajul să-și încerce aripile dincolo de graniță.

Totul are un început

Având o admirație nedisimulată față de cei care au curajul să lase totul în urmă și să plece în necunoscut, i-am admirat pe cei doi, proaspăt căsătoriți. Să-i numim Delia și Iulian. I-am întâlnit cu ceva timp înaintea “nebuniei” declanșate de “cazul Mailat”. Erau fericiți și-mi povesteau că se descurcă bine în Italia, că au reușit să învețe cum să împartă banii, ca să le ajungă și pentru distracția de sâmbătă seara, dar să poată pune ceva și deoparte, bani albi pentru zile negre. Așa se spune și așa spuneau și ei, fără să se gândească la adevăratul sens la cuvintelor. Cine ar fi crezut că în cea mai însorită țară din lume ar putea să aibă parte de zile negre?

Cum se ajunge în Italia

Delia și Iulian au încercat mai întâi în țară să-și găsească de lucru, dar nu au fost mulțumiți de traiul lor. Prin natura meseriei Delia era mai tot timpul plecată cu turiștii ba prin țară, ba peste hotare, iar Iulian după terminarea facultății, vroia un loc de muncă mai bine plătit decât avusese înainte. Așa că și-au făcut bagajele și “În 5 ianuarie 2007 am ajuns în Italia”, începe Iulian să deruleze filmul evenimentelor. “Ce ne-am gândit, am intrat în Europa, s-au ridicat vizele, aveam și “norocul” de a avea un unchi de gradul doi în capitala Italiei, la Roma, care se arăta dispus ca să ne ajute, așa că am plecat să ne încercăm norocul. Deși “norocul” nostru s-a risipit repede, pentru că după doar o lună, unchiul s-a întors în țară, iar noi am decis să rămânem și să ne descurcăm pe propriile noastre picioare,” povestește Iulian.

Parli italiana?

E foarte bine să fii mândru că ești român, dar nu e bine să-ți imaginezi că te poți descurca într-o țară străină vorbind foarte bine… româna! De ce? Pentru că nu-ți găsești loc de muncă! “E o greșeală catastrofală să crezi că cei de acolo vor angaja și un translator pe lângă tine! Ori înveți limba ori, Arrivederci!” Așa că s-au pus cu burta pe carte și au învățat într-o lună de zile cât alții într-un an! “Românii care se aflau de mai multă vreme în Italia nu vroiau să se împrietenească cu noi, ne priveau cu suspiciune, nu știau cine suntem și nu riscau…nu te cunosc, n-am treabă cu tine! Așa că pot afirma că cel mai mare dușman al românilor din Italia este…românul!”afirmă Iulian plin de năduf.

Român dușman cu românul

Fără să cunoști limba țării, nu te poți angaja nicăieri în Italia. “Chiar și cunoscând limba e dificil să-ți găsești un job, iar cel care încearcă să-ți pună bețe în roată este tot românul, cel invidios, cel care încearcă să-ți fure locul de muncă, cel care îți poate face cel mai mare rău,”spune Iulian. Fără loc de muncă și având de plătit o chirie de peste 500 de euro, lunar, nu prea puteau face față în străinătate, dar ”gândul de a ne întoarce în țară cu coada între picioare și să ajungem de râsul lumii ne-a ambiționat pe amândoi și într-o lună vorbeam italiana și ne-am găsit și loc de muncă.”

Inginer la tăiat lemne

Licențiat ca inginer, Iulian și-a găsit de lucru…în pădure. La tăiat și cărat lemne. Delia, soția s-a angajat la curățenie, o muncă numită “bandanta.” Să nu credeți că a fost ușor. Dar au rezistat șase luni de zile. “După șase luni de tăiat lemne, numai eu știu cum am rezistat de dimineața de la șase până la șase seara, vara la peste 35 de grade Celsius, câteodată au fost și 45 de grade, printre șerpii care mișunau pe acolo mai mulți decât firul de iarbă, am reușit să-mi găsesc un loc de muncă în oraș, la un aprozar unde aranjam marfa pe rafturi, iar Delia care a terminat facultatea de turism a trecut de la curățenia în case la un Internetcaffe. Seara era la internetcaffe și dimineața mai găsea niște ore de lucru tot la curățenie, ca să mai aducă un ban,” își amintește Iulian despre perioada cea bună din viața lor în peninsulă.

Vrei să fim mai mult

decât amici?

Reveniți la Roma, Iulian lucra la aprozar, Delia de la Internetcaffe a găsit un loc de recepționeră la un hotel din centrul Romei. Totul era bine și frumos, dar pentru că și sfârșitul are un început, a intervenit cazul Mailat. “După doar două săptămâni patronul i-a propus nevestei să fie mai mult decât amici dacă vrea să rămână acolo. Italian fiind nu aveam ce să îi facem, pentru că era în curs cazul crimei făcută de nu mai știu cum îl cheamă și aș vrea să-l uit pe acel băiat, pentru că italienii au început să se uite foarte foarte urât la noi. Așa că soția mea a rămas numai la Internetcaffe, iar eu la aprozar”, rezumă Iulian.

Și se mai arată o dată soarele

Lucrurile mergeau mai bine, au început să iasă în lume, să-și facă prieteni. “Am ajuns să avem și noi prieteni, să ieșim serile în Roma, că multă lume vrea să ajungă să viziteze orașul etern, iar noi eram acolo de juma de an și nu l-am vizitat,” spune Iulian. “Apoi au început să circule știrile despre faptele de vitejie ale românilor, gen fata cu umbrelă de la metrou și am început să ne pierdem locurile de muncă. Nu prea a vrut nimeni să ne mai angajeze. Am mers pe principiul că orice șut în fund e un pas înainte, și am perseverat să căutăm, așa că peste o lună eram la o firmă care montează reclame publicitare în Italia iar Delia a ajuns ajutor de pizzer într-un restaurant de cartier, tot la Roma. Ne-am mutat într-o casă mai mare, plătim chirie 1000 de euro pe lună, ne-am cumpărat o mașină ce are asigurarea pe an 2000 de euro, și am reușit să strângem și ceva bani,”descrie el apogeul vieții de la Roma.

Decăderea

Și dintr-odată a început șirul violurilor de la Roma, crima femeii din cartierul Aurelio…adică dezastrul!

“Românii sunt dați afară de la locurile lor de muncă și aici în cartier unde stăm românii sunt dați afară pe motivul crizei. M-au dat afară și mine, și de trei luni nu-mi găsesc nimic de lucru. De la începutul anului mi-a fost spartă mașina, prietenii mei au fost bătuți nu o dată, mașinile lor distruse cu lovituri de bâte de baseball și urme de picioare. Dacă stau de vorbă cu cineva pe lângă o mașină, proprietarul mașinii sună la carabinieri, și ăia vin și ne arestează că vrem să-i spargem mașina! Că vin și în casele românilor fără mandat și le percheziționează și dacă nu au contract de muncă îi expulzează? Oare, noi românii, suntem fiecare pe cont propriu? Prieteni la o bârfă, la un suc, în rest nu e bine să te bagi că nu știi ce se poate întâmpla,” este de părere Iulian. Și se întreabă retoric: Oare până când le va fi teamă de români?”

Pentru conformitate,

Erika MÄ‚RGINEAN