Șiiții umflă potul

Șiiții și kurzii sunt marii câștigători ai alegerilor generale din Irak, conform unei prognoze realizate de oficialii americani înaintea scrutinului electoral din 30 ianuarie. Deși Comisia Electorală Centrală a anunțat că va publica abia peste 10 zile rezultatele scrutinului, Statele Unite se pregătesc deja pentru coabitarea cu un guvern condus de clerici șiiți ghidați de ayatollahii iranieni. Americanii nu exclud nici scenariul unei divizări a Irakului, între comunitățile șiită, sunită și kurdă.

Cu o săptămână înaintea desfășurării alegerilor din Irak, analistul-șef al CENTCOM (Centrul de Comandă al Operațiunilor Militare din Irak), Gregory Hooker, a înaintat administrației Bush un raport conținând o prognoză detaliată a rezultatelor scrutinului. Estimarea sintetizează informațiile culese în ultimele șase luni de serviciile secrete americane și irakiene, precum și datele sondajelor de opinie efectuate în principalele orașe ale țării. Informațiile din documentul CENTCOM au fost solicitate de Casa Albă pentru a evalua implicațiile strategice ale rezultatului alegerilor și impactul lor asupra politicii administrației Bush în Irak.

Victorie zdrobitoare

În prima sa parte, raportul face o trecere în revistă a peisajului politic irakian. În total, la alegerile din 30 ianuarie s-au înscris 102 partide și nouă coaliții electorale. Cele 275 de locuri din Adunarea Națională au fost disputate de 7785 de candidați, pe listele de votanți fiind înregistrați 14,2 milioane de alegători. Principalele blocuri politice au fost cele ale șiiților și kurzilor. Astfel, Alianța Șiită Unificată a Irakului a înaintat o listă cu 228 de candidați, cuprinzând 16 grupări politice, inclusiv facțiunile șiite dominante – Consiliul Suprem pentru Revoluție Islamică, condus de Abdul Aziz al-Hakim, și Partidul Dawa, prezidat de Ibrahim Al-Jafari.

Cele două mari partide kurde ale lui Masud Barzani și Jalal Talabani au candidat împreună, în cadrul Listei Kurde. Premierul interimar Iyad Allawi și președintele Ghazi al-Yawar au depus liste proprii de candidați. Partidul lui Allawi, Acordul Național Irakian, a înaintat o listă cu 240 de candidați, în timp ce al-Yawar a alcătuit o alcătuit o listă de 80 de persoane reprezentând Gruparea Irakiană. În ce-i privește pe suniți, majoritatea lor au decis boicotarea alegerilor. Principala grupare sunită, Partidul Islamic Irakian, a refuzat să participe la scrutin, la fel ca și Consiliul Clericilor Musulmani, o asociație formată din figuri religioase sunite foarte influente.

În aceste condiții, analistul-șef al CENTCOM a estimat că alegerile vor fi câștigate de

Alianța Șiită Unificată, cu 43.8% din voturi și 120 de locuri în Adunarea Națională. Pe locul doi a fost plasată Listă Kurzilor, cu un surprinzător 36.4% ( de peste două ori mai mult decât procentul de 16-18 la sută din populație) și 85 de locuri în parlament. Potrivit lui Gregory Hooker, locul trei va fi ocupat de Acordul Național Irakian – 8.1% și 22 locuri, urmat de Partidul Comunist Irakian – 1,6 la sută și 5 locuri, minoritățile asiriană, turkmenă și yazdi – 4 locuri, și alte partide – 5 locuri.

Ayatollahul păpușar

Raportul CENTCOM estimează că sforile noii puteri vor fi trase de fondatorul Blocului Șiit Unificat, Marele Ayatollah Ali Sistani. Modul în care clericul șiit a întocmit lista de candidați a coaliției spune multe despre șiretenia și aspirațiile sale politice. Primii 60 de candidați sunt independenți, fără nici un fel de susținere din partea vreunui partid politic, fapt care îi plaseasă într-o postură de dependență totală față de sprijinul ayatollahului. Consiliul Suprem pentru Revoluție Islamică, al lui Abdul Aziz al-Hakim, nu va avea mai mult de 14 locuri, în timp ce Partidul Dawa, înființat de Ibrahim Al-Jafari, se va mulțumi cu 12 locuri. Fostul lider al rebeliunii șiite, clericul radical Muqtada al-Sadr va beneficia tot de 12 locuri.

Autorii raportului CENTCOM susțin că șiiții vor încheia o alianță cu minoritatea kurdă, al cărei sprijin a fost obținut în urma unor manevre politice abile ale ayatollahului Sistani. Acesta a făcut două concesii importante liderilor kurzi: a aprobat transferul a zeci de mii de votanți kurzi în orașul Kirkuk, pentru obținerea unei majorități confortabile în dauna suniților, și a fost de acord ca alegerile locale kurde, în vederea alcătuirii unui parlament kurd, să se desfășoare concomitent cu scrutinul din 30 ianuarie. Ajutorul kurd va asigura o continuitate de lungă durată unui guvern dominat de șiiți, care va avea două obiective majore: instaurarea unui regim bazat pe legile islamice și îndepărtarea forțelor americane din Irak.

Scenarii extreme

Marele învins al alegerilor va fi minoritatea sunită musulmană ( 30 la sută din populația țării), care a condus timp de secole destinele Irakului. Nimeni nu se așteaptă ca suniții, nemulțumiți că și-au pierdut poziția influentă din timpul regimului lui Saddam Hussein, să stea cu mâinile în sân. Situația va fi agravată de faptul că Iranul, țară cu o majoritate șiită, va încerca să-și extindă influența asupra vecinului său, mai ales că majoritatea șiiților irakieni îi consideră pe membrii clerului iranian drept călăuzele lor spirituale.

În opinia unor analiști americani, singura soluție pentru evitarea unor scenarii violente ar fi împărțirea țării între cele trei mari comunități: pentru șiiți, un stat în sudul Irakului, pentru kurzi, o regiune autonomă în nord, în timp ce mijlocul țării ar urma să fie administrat de suniți. De altfel, zilele trecute, un oficial american care a ținut să-și păstreze anonimatul a declarat că “în loc să încerce pacificarea țării, Statele Unite ar trebui să moșească divizarea Irakului. Ar fi un lucru dificil, dar mult mai bun decât varianta unui război civil însoțit de purificare etnică”.

Ioan BUTIURCÄ‚

Casetă

La începuturile Islamului, șiiții erau adepții lui Ali, cumnat al Profetului Mohammed și al patrulea calif – conducătorul temporar și spiritual – al comunității musulmane. Uciderea lui Ali de către partizanii lui Muawiya, principalul său oponent, a dus însă la marea schismă musulmană, care i-a despărțit pe șiiți de suniți. Spre deosebire de suniți, șiiții consideră că la conducerea musulmanilor trebuie să fie numai descendenții direcți ai lui Mahomed.