Silvania Șerbeni, întoarcerea la esențial

Printre puținele demersuri menite să pună în „conservare”, să restaureze configurația sufletească a neamului românesc autentic, frumusețea țăranului român mișcânu-se în universul lui, pentru ca cei ce vor veni să potă vedea cum a fost, se numără Asociația Silvania Șerbeni. Dacă modelul ei ar fi urmat în multe alte părți ale țării „am fi mai altfel și mai bogați sufletește”, ca să parafrazăm aproximativ o expresie celebră. De ce și ce este Silvania Șerbeni am aflat de la preotul Silviu Negruțiu, cel care trudește mult pentru rostul ei.

Rep.: Părinte, vă rog să ne descrieți în câteva fraze proiectul Asociația Silvania Șerbeni.

Silviu Negruțiu: Șerbeni fiind locul nașterii mele și al soției mele a rămas într-o imagine de vis și m-a însoțit pe parcursul despărțirii noastre de sat ca un loc drag și un loc care m-a rechemat în permanență prin amintiri, obiceiuri, părinți și mă recheamă în continuare. Problemele de după Revoluție ne-au determinat să facem mai mult decât să mergem acasă și ne-am dat seama că nu putem ajuta, nu putem face nimic, dacă nu avem o organizație care să poată să apară ca persoană juridică în fața celor care ar avea dispoziție să susțină gândurile noastre, proiectele noastre. Așa a apărut Asociația Silvania Șerbeni, prin care am încercat să reverberăm în sufletul celor de acasă și, de ce nu, în sufletul celor care știau din ce în ce mai puțin sau nu știau nimic, tradițiile legate de sat, obiceiurile și aspectele religoase pe care le conțin. Pentru că majoritatea dintre tradițiile pe care le are satul merg în paralel cu aspectul credinței și cu manifestările bisericești. Așa am ajuns ca în timp să organizăm o întâlnire care să poarte numele „Hai la noi în povești”. Moment care este legat de activitatea satului, dar pe care încetul cu încetul l-am extins.

Tradiții și istorie cu Popa Gheorghe

Rep: Care sunt ecourile activităților asociației?

Silviu Negruțiu: Timpul este cel care, din păcate, nu ne ajunge întotdeauna ca să dăm amploarea pe care am dori să o dăm manifestării, dar sunt deja la a cincea ediție și vom continua

Am reușit ca pe lângă această sărbătoare și cea legată de grupul coral „Urmașele dacilor”, să organizăm acțiuni prin care să arătăm cămara și pivnița omului de la Șerbeni pregătită pentru iarnă, să încercăm să-i dăm o desfășurare în sensul în care ele să devină și comerciale.

Am reușit să deschidem un muzeu „Popa Gheorghe” cu ceea ce a mai rămas în gospodăriile vechi ale oamenilor din Șerbeni. Am reușit să lansăm acolo niște cărți, încercăm să mergem mai departe cu niște monografii legate de viața lui Popa Gheorghe și de activitatea lui de preot, scriitor de cărți și, nu în ultimul rând, activitatea de pictor de biserici și icoane.

Mai mult, obiceiurile din Șerbeni au fost aduse în oraș în sensul în care soția, Silvia, a lucrat la școală cu aceste teme și mai nou a gândit un curs de Civilizație și tradiție românească, pe care l-am lansat anul trecut și care dorim să devină un manual la nivel de țară. Am reușit ca obiceiurile pe care le-am trăit în sat să le reducem la niște concursuri de civilizație românească prin elevii de la Colegiul Unirea, care au adus colegiului premii la fiecare participare.

Am reușit ca într-o duminică de toamnă să ne adunăm și să dăm oamenilor satisfacția întâlnirilor vechi , bucuria comunităților care încearcă să se întâlnească dincolo de obligațiile de familie, de credință, pur și simplu de dragul comunicării undeva în zonele din câmp. Să ne aducem aminte de momentele când lucram pământul, când încercam să ne bucurăm de ceea ce făceam ca muncă și de încununările pe care le aveam ca rost al muncii și de realitățile care se așezau în suflet ca educație și concluzii ale muncii.

Rep: Ați ajuns și în străinătate cu Șerbeniul?

Silviu Negruțiu: Am avut câteva întâlniri cu grupuri de agricultori din Franța pe care i-am bucurat cu primirea la Șerbeni și care ne-a oferit în semn al prieteniei și prețurii lor, două mâini împreunate în sensul de salut. Am încercat să adunăm în manifestările noastre toți iubitorii de tradiție de pe valea Mureșului, din jurul Reghinului și chiar din țară. E un început care dă roade nu la nivelul așteptărilor noastre și la cât ne-am propus, dar e mulțumitor pentru cât investim și pentru ecoul pe care îl are această asociație.

Rep: Un gând de sfintele Paști pentru creștinii ortodocși din acest județ….

Silviu Negruțiu: Trebuie să înțelegem foarte bine că Praznicul Învierii nu este o sărbătoare, este o stare. Dacă noi sărbătorim Paștile cred că am pierdut esențialul. E bine de înțeles că Paștile sunt o stare pentru ca înviază Hristos, pentru că înspre ea mergem prin drama lui Hristos care s-a produs pentru sufletele noastre si pentru mântuirea noastră, că noi trebuie să ne asumăm cărarea spre Înviere încercând să ne rezolvam problemele punând în lucru calitățile și darurile lui Dumnezeu și să nu avem voie să facem din Sărbătoarea Învierii altceva decât o bucurie lăuntrică și o bucurie a întâlnirii cu semenii în numele iubirii lui Dumnezeu.