Simionescu: „Auditorul și contabilul, un fel de Tom și Jerry”

Armonia dintre experții contabili și auditori financiari este vitală pentru buna funcționare a unui business, este de părere Mircea Simionescu, unul dintre cei mai apreciați auditori financiari de pe piața de profil a județului, care ne-a vorbit deschis despre satisfacțiile meseriei sale.

Reporter: De ce v-ați ales profesia de auditor financiar?

Mircea Simionescu: Așa a fost să fie. Am început prin a activa într-o firmă înainte de 1990 în domeniul contabilității, apoi conjunctura a făcut să ajung la Direcția Controlului Financiar de Stat, unde timp de cinci ani am fost inspector de specialitate, după care am activat la Administrația Financiară și Trezorerie alți cinci ani. În 2000, când a apărut statutul funcționarului public, a trebuit să îmi definesc poziția și atunci am ales calea aceasta a firmei private, care e combinată cu activitatea de la Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Târgu-Mureș, unde predau analiză economică și expertiză control audit.

Rep.: Cum e să combini teoria cu practica?

M.S.: Traseul mi se pare ideal și anume să activezi într-o zonă practică și după aceea parțial într-o zonă universitară.

De multe ori se întâmplă „să rup” armonizarea dintre cadrul didactic și partea practică, în sensul în care devii un specialist într-o zonă teoretică nefiind în contact permanent cu partea practică, iar de aici pot să apară deprinderi anacronice. Din fericire, am anumite experiențe în afară. În acest sens, amintesc participările la două seminarii de pregătire profesională în Franța efectuate tocmai în ideea de a înțelege sistemul care funcționează în străinătate.

Rep.: Cum colaborează experții contabili cu auditorii financiari?

M.S.: Încă nu există o armonizare a intereselor din perspectiva celor două organisme profesionale și mă refer aici la Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, pe scurt CECCAR, care girează activitatea de expertiză contabilă și implicit judiciară și Camera Auditorilor Financiari din România, care girează activitatea de audit financiar expert și intern.

Din perspectiva aceasta CECCAR are meritul de a fi pornit primul, fiind cel dintâi organism profesional creat la noi în țară, în 1994.

El gira la momentul respectiv și activitatea de evaluare de lichidare precum și auditul. Treptat, s-au creat organisme distincte, avem ANEVAR, care se ocupă de partea de evaluare, avem un organism distinct pentru lichidatori, iar în 1998 a apărut Camera Auditorilor Financiari, perspectivă din care ar fi de dorit o armonizare a intereselor. Greu se va realiza o fuziune dacă e să se discute despre așa ceva, pentru că vorbim despre 340.000 de experți contabili activi și inactivi în țară, față de aproximativ 3.000 de auditori. Diferența aceasta se explică prin faptul că auditul se adresează unei piețe momentan mai restrânse, pe când fiecare firmă are nevoie de contabil. Revenind la întrebarea dumneavoastră, dacă îmi permiteți o comparație mai nonconformistă, expertul contabil și auditorul financiar sunt un fel de Tom și Jerry: contabilul e șoricelul, iar auditorul financiar motanul. Astfel, în timp ce managerul și contabilul sunt interesați să prezinte situația într-un mod cât mai favorabil, auditorul financiar vine și verifică cifrele, nefiind dispus să își asume evidențe incorecte. Motiv pentru care contabilitatea și controlul trebuie să coabiteze pentru buna desfășurare a afacerii.

Rep.: Care este rolul unui contabil în reușita unei afaceri?

M.S.: E vital, deoarece multe afaceri au intrat în faliment datorită greșelilor de abordare contabilă, poți să ai un business de perspectivă, dar dacă ai un contabil inadecvat riști să intri în colaps. Se știe, majoritatea erorilor istorice au conotații contabile. Încă din Egiptul antic contabilitatea se făcea pe două tăblițe separate în ideea de a controla activitatea contabilului.

Rep.: Care sunt satisfacțiile profesiei dumneavoastră?

M.S.: Deși în Occident meseria noastră este foarte bine plătită, nu pot spune același lucru când vorbesc de România. Chiar și așa situația financiară pălește în fața riscului pe care ți-l asumi în fața clientului, de aceea cea mai mare satisfacție pe care o putem avea este atunci când avem clienți mulțumiți.

Rep.: Dar greutățile meseriei?

M.S.: Consider că problema noastră este că ne află într-o permanentă dinamică. Dacă ceva e dinamic în legislație e zona fiscală și contabilitatea, problemă care se pune și din perspectivă internațională. Din fericire, în 2005 a început un proiect de avangardă de creare a standardelor unice globale, prin care se dorește elaborarea unor standarde unice, astfel încât începând din 2011-2012 oriunde te afli pe glob funcțiile contabile să fie universale. Revenind la noi, Legea contabilității numărul 82 din 1991a rămas într-o formă scheletică dacă e să pun problema așa, au rămas niște principii de lucru, în rest totul este transferat în ordonanța Ministerului Finanțelor Publice numărul 1752 care vorbește restrâns de aplicarea directivei a patra și a opta a Comunității Europene de aplicare a standardelor de contabilitate și de audit.

Alex TOTH