Plombe cu SIDA

De teama HIV și SIDA, celor peste 140 de pacienți seropozitivi din județul Mureș le este permis accesul doar la un singur medic stomatolog. Majoritatea dentiștilor se tem sã îi trateze. Un adolescent seropozitiv lanseazã bomba: “Existã riscul ca unii dintre cei bolnavi de SIDA sã se trateze fãrã sã spunã de ce maladie suferã. Din cauza fricii și a lipsei unei educații sanitare, nimeni nu se mai poate considera în siguranțã. Nici medicii nici pacienții nu știu când se pot infecta.

“Am 17 ani și sunt bolnav. Sunt unul din cei peste 140 de copii și adolescenți din județul Mureș depistați seropozitiv. Am avut și eu și familia mea puterea și curajul sã trecem peste șocul cumplit provocat de diagnosticul pus cu doi ani în urmã. Prețuim la maxim fiecare zi care ne este dãruitã sã o petrecem împreunã, pentru cã nu știm cât timp mai avem. Nu mã sperie gândul morții, pentru cã am vãzut mulți copii seropozitivi pãrãsind lumea asta, împãcați. Nu acuzãm pe nimeni pentru ceea ce suntem azi puși sã îndurãm. Eu personal doresc sã spun cã pânã acum doi ani am dus o viațã de copil normal, iar SIDA era ceva ce se putea întâmpla doar altora, pentru cã cei din jurul meu, familia mea, prietenii mei, erau oameni normali și curați. Dar am învãțat cã asta nu ajunge. Cã un vaccin, o perfuzie, infectate, un instrument medical sterilizat necorespunzãtor îți pot curma șirul zilelor. Terapia pe care am urmat-o dupã aflarea diagnosticului m-a ajutat sã înțeleg cã nu e vremea sã cãutãm vinovații, ci mai mult ca niciodatã trebuie sã ne protejãm. Trebuie sã învãțãm sã trãim împreunã. Dar viața zilnicã în afara familiei mele îmi aratã o lume nepregãtitã sã ne înțeleagã, sã ne protejeze și sã se protejeze. Am fost la un medic stomatolog care a refuzat sã îmi trateze mãseaua bolnavã, pentru cã am spus cã sunt bolnav SIDA. Spaima de pe chipul lui la auzul cuvântului SIDA m-a fãcut sã înțeleg motivul refuzului. L-am înțeles. Probabil, în locul lui, aș fi procedat la fel. Sentimentele pe care le încerc sunt contradictorii. Noi am învãțat sã fim cinstiți și în relația cu medicii și cu actul medical sã recunoaștem cã suntem bolnavi. De aceea spun cã avem nevoie toți de ajutor, cât mai curând. Probabil într-o zi, unul dintre noi, cei bolnavi, din cauza durerii, nu va mai recunoaște cã este bolnav. Și eu m-am gândit la același lucru. Tentația de a spune cã sunt sãnãtos este foarte puternicã. Mã reține gândul cã acest lucru le-ar putea face rãu celorlalți, oamenilor sãnãtoși. Cine ne poate ajuta ? Și pe noi și pe voi”.

Acestea sunt frãmântãrile unui adolescent, care locuiește într-unul dintre orașele județului Mureș. La cei 17 ani ai sãi, face parte (trist spus, dar adevãrat) din procentul de 90% de bolnavi seropozitivi depistați în județ. Pentru cã din cei peste 140 de “condamnați la moarte”, aproximativ 125 sunt copii nãscuți între 1987 – 2003. Inclusiv ultimele 12 noi cazuri, descoperite în acest an, fac parte din aceeași categorie de vârstã.

Cutia Pandorei

Conștiința și curajul acestui copil, sensibilitatea subiectului pe care ni l-a relevat, ne-au fãcut sã realizãm, probabil pentru prima oarã, cã nimeni dintre noi nu este în siguranțã.

În cãutarea unui rãspuns care sã ne linișteascã, am apelat, pentru început, la doctorul Silviu Morariu, directorul Direcției de Sãnãtate Publicã Mureș. Am aflat cã am atins un subiect delicat. Deontologia profesionalã îl obligã pe fiecare medic sã asigure tratamentul medical de urgențã, indiferent de boala de care suferã pacientul. Pe plan mondial, problema SIDA și pãstrarea sãnãtãții se discutã în toate mediile medicale. “Medicii spun cã Normele Internaționale actuale și prevederile medicale se bat cap în cap și dacã sunt luate ad literam, nimeni nu este în siguranțã. Pentru cã aceste norme prevãd dreptul fiecãrui bolnav la servicii medicale, dreptul la confidențialitatea informațiilor și dreptul persoanelor sãnãtoase la a se proteja” ne spune Silviu Morariu.

Dacã normele internaționale prevãd cã bolnavii incurabil, cu risc mare de transmitere a bolilor de care suferã, trebuie sã fie tratați ca orice persoanã bolnavã, în orice unitate sanitarã, aceste norme se aplicã la noi foarte rar. Este de înțeles frica efectivã a medicilor, din moment ce ei sunt supuși primii riscurilor unor infecții, de orice fel. În lipsa unor alte norme care sã îi protejeze efectiv, se protejeazã ei cum pot. Direcția de Sãnãtate Publicã face, în acest sens, atât cât îi permit aceleași norme internaționale numite Drepturile Omului. Deși multe prevederi de aici sunt absurde, nu ai cum sã nu le respecți. “Uneori când facem investigații medicale, la anumiți pacienți, apar semne de întrebare în cazul în care se relevã sensibilitãți imunitare. Cum nu avem dreptul la intruziune în intimitatea pacientului, îi putem doar sugera efectuarea unor alte teste medicale. Unii dintre ei fac aceste teste, dar mai sunt și reticienți care refuzã sã știe dacã sunt sau nu bolnavi. Nu existã o evidențã clarã a bolilor și din acest motiv suntem mult în urma altor țãri din Europa, unde testãrile SIDA se fac la cerere, de mai multe ori pe an”, aflãm de la doctorul Silviu Moraru.

Dar cea mai mare teamã a mediilor medicale românești o constituie o eventualã obligativitate de efectuare a testãrilor HIV la categoria de vârstã unde procentul bolnavilor este de 90%. Pentru cã în acel moment s-ar produce o adevãratã isterie în masã, s-ar putea deschide o cutie a Pandorei.

Ce zic dentiștii

Deși am fost tentați, nu ni s-a pãrut corect sã apelãm la tertipuri pentru aflarea opiniilor medicilor dentiști, referitor la acest subiect. De aceea, le-am expus franc subiectul, la fel cum a fãcut și adolescentul seropozitiv, când a apelat la noi. Am vãzut cã acest subiect nu este unul nou pentru ei. Cunoscut, dar deloc plãcut. Și pentru a fi de acord sã vorbeascã, unii dintre acești medici au dorit și ei confidențialitate. “Știu cã acest termen, confidențialitate, sunã frumos, dar vine o zi în care acoperirea lui dispare. Acesta este primul motiv pentru care refuzãm sã tratãm pacienții bolnavi de SIDA”, ne spune A.R., dentistã.

“Le acordãm primul ajutor și cam atât. Dacã s-ar afla cã îi tratãm, ceilalți pacienți ar dispãrea, de fricã, din necunoaștere. Și îi înțelegem pentru cã la fel simțim și noi. Nu suntem pregãtiți pentru asemenea boli”, ne spun P.R. și L.A., dentiști, care împart același cabinet.

“Înțelegeți vã rugãm. Noi medicii dentiști, în acest caz suntem primii expuși infecțiilor. Ori noi nu avem asiguratã nici un fel de protecție. Și nici cei care apeleazã la serviciile noastre. Pentru cã instrumentarul și el trebuie sã fie unul separat. Aici deja se pune problema pragmatic, financiar”, ține sã ne facã sã înțelegem, M.A.,un proaspãt dentist.

“Refuz sã vã rãspund la aceastã întrebare” ne spune Oana Zahan, dentist. Ori, ce poate însemna un refuz în cazul acesta, decât un alt refuz adresat pacienților.

“Sã nu mai vorbim cã pe lângã pacienți, probabil, ne-am pierde și familiile și prietenii. E grav ceea ce spun, știu. Poate fãrã sã știm, am avut, fiecare dintre noi, în scaun, asemenea pacienți. Îi dau dreptate tânãrului de la care a pornit toatã discuția aceasta. Niciunul dintre noi nu este în siguranțã, dar autoapãrarea funcționeazã ireproșabil, fãcând din noi niște lași”, a spus C. C., unul din medicii dentiști renumiți ai orașului, nu înainte de a închide ușa dintre holul unde eram noi și cabinetul unde un pacient aștepta cuminte în scaun. Și cum pacientul nu avea încã vârsta majoratului, ne-am întrebat și l-am întrebat dacã e convins cã cel puțin acum este în siguranțã. “Nu am de unde sã știu, pentru cã aspectul fizic nu spune nimic. Dar faptul cã mi-a spus cã nu are nici o boalã cronicã și imunologicã mi-a ajuns. Suntem pânã la urmã superficiali”, ne spune același dentist, care a ajuns sã nu mai fie sigur de nimic. Nu este singurul, și noi simțim la fel.

Curaj sau inconștiențã?

Nici una nici alta. Doar conștientizarea faptului cã acești tineri care sunt nevinovați de ceea ce li s-a întâmplat, au nevoie de cineva care sã le fie alãturi, care sã le aline durerile. Vorbim, firește, poate de singurul medic stomatolog din județul Mureș, care și-a asumat responsabilitatea și riscul de a trata dantura pacienților seropozitivi.

“Fiecare medic are obligația sã îi vadã pe acești pacienți. Mãcar pentru un prim examen, pentru depistarea cauzei durerii. Prin salivã nu te poți infecta. Știu din discuțiile mele cu ceilalți dentiști cã existã acestã teamã și îi înțeleg. Eu am reușit sã o depãșesc. În ziua în care tratez chiar și un singur pacient seropozitiv, închid cabinetul. Am instrumentar separat, îmi iau toate mãsurile de siguranțã personalã, apoi dupã plecarea pacienților dezinfectez cabinetul. Existã soluții dezinfectante speciale pentru îndepãrtarea oricãrui risc SIDA. Când am început sã mã implic, am cerut ajutorul DSP și al altora. Mi s-a spus sã mã descurc singurã pentru cã nu sunt fonduri pentru așa ceva. Peste tot mi s-au închis ușile și am rãmas aproape singur în aceastã “tentativã cavalereascã”, cum au numit-o cei din familia mea. A trecut de atunci ceva vreme, și cu ajutorul deosebit al unei doctorițe și ea dornicã de a ajuta, am reușit sã am tot instrumentarul necesar, inclusiv echipamentul de protecție. M-a vãzut cineva dupã un asemenea pacient și m-a întrebat de ce arãt ca un astronaut. Am zâmbit și i-am spus cã am avut o lucrare deosebitã cu substanțe deosebite. Nu a mai insistat…. Ceea ce trebuie sã știe colegii mei care se tem, este cã acești tineri sunt poate singurele persoane de încredere, singurii care știu sã pãstreze un secret. Vin la mine în zile dinainte stabilite, dar dacã apare vreo urgențã avem posibilitatea de a o rezolva. Sunt foarte hotãrâtã sã îi ajut în continuare și o voi face. Singura problemã este cã în afarã de familia mea nu mai știe nimeni “de viața mea ascunsã”. Ca oricare om care din asta își câștigã existența, depind de pacienții mei. Suntem banali și lipsiti de înțelegere, de aceea spun cã automat mi-aș pierde pacienții dacã s-ar afla. Mai mult ca sigur și o parte din prieteni. E un risc pe care mi l-am asumat cu ceva timp în urmã și nu regret”, ne spune un doctor care și-a asumat conștient rolul lui Sancho Panza. Poate totuși va reuși.

A nu-i ajuta înseamnã crimã

“Cei cu care ați stat de vorbã nu sunt medici. Cum se poate sã refuzi un pacient ca acești copii? Rolul unui medic este de a ajuta, nu de a-și plânge de milã. Eu am mai avut pacienți copii cu SIDA, plus alte boli. Tratez pe oricine vine la mine, pentru cã dacã ești cinstit pânã la capãt, îi ajuți pe toți. Pe cei bolnavi sã se facã bine și pe cei sãnãtoși, sã rãmânã așa. Copiii aceștia sunt și așa victime. De ce sã îi mai victimizãm o datã? Puteți sã le spuneți cã pot apela oricând la mine”, ne spune sigur pe el și nemulțumit de reacția celorlalți “colegi” Laszadi Sandor, medic dentist.

Ce naște somnul rațiunii?

Mai mult îngrijorați decât lãmuriți, vrem sã aflãm rãspunsuri clare. Și le cãutãm la Colegiul dentiștilor, unde vicepreședinta colegiului doctor Mirela Gaston, ne spune franc: “Am încercat cooptarea medicilor stomatologi pentru tratarea copiilor și adulților diagnosticați HIV și SIDA. Dar nu sunt dispuși la acest lucru, deoarece și confidențialitatea are limitele ei”.

Știam asta deja din întâlnirile cu ceilalți dentiști, dar acum aflãm oficial cã asta este problema tuturor medicilor. În tot județul existã doar un singur medic dispus sã îi ajute pe acești copii, adolescenți și adulți. Toți se tem, din cauza faptului cã oricine poate recunoaște pe oricine, în acest oraș. Și ajunge ca un asemenea pacient sã fie vãzut ieșind din cabinetul unui medic, pentru ca acesta sã își piardã clienții.

“Știu cã ceea ce spun nu sunã deloc bine, dar acestea sunt temerile medicilor. Sã nu mai vorbim despre siguranța lor și a celorlalți, care siguranțã se mãsoarã, pânã la urmã, tot în bani. Instrumentare separate, echipamente de protecție, mãști, ecrane pentru fațã, câte douã perechi de mãnuși deodatã, probabil, dezinfectante, sterilizãri speciale. Nu suntem pregãtiți pentru aceste boli. Și acum mã refer la societate. Spre deosebire de ceea ce e la noi, în alte țãri se face, de ani de zile, o pregãtire a populației în acest sens. Persoanele cu SIDA sunt acceptate, se percep altfel infirmitãțile, nu mai sunt percepute neapãrat ca niște tare care pun o pecete pe întreaga familie. Asta e la alții. La noi, nu am reușit încã sã-i dãm de capãt și nu se știe dacã o vom putea rezolva. Ne aflãm cu toții într-o situație dificilã. Pot sã vã spun doar atât. Am încercat nu o datã sã îi cooptãm pe medicii noștrii stomatologi și nu numai, în acțiuni considerate plãcute. Rãspunsul numeric al colegilor noștri a fost unul sub toatã critica. Revenind la problematica HIV SIDA, o rezolvare ar fi inscripționarea bolilor de care suferã fiecare pacient în parte în carnetele de sãnãtate ale asiguraților medicali. Asta, însã, implicã o serie de teste medicale, care se pot face doar prin implicarea medicilor de familie. S-ar putea sã trebuiascã umblat puțin și la lege. Noi și Colegiul Medicilor, în luna septembrie, ne vom reuni într-o ședințã și unul dintre subiectele urgente pe care le vom dezbate, va fi exact acesta. Sper, pentru liniștea noastrã, a tuturor, sã putem vorbi cât de curând, despre o realã protecție în acest sens”, ne-a spus Mirela Gaston, un doctor care vrea sã se implice, și din poziția pe care o ocupã acum, are toate șansele sã sprijine schimbarea actului medical. Dar e nevoie și de schimbarea mentalitãții oamenilor

Tic -Tac…

Nu suntem chiar în ceasul al doișpelea, dar nu avem voie sã mai fim ignoranți. Arunci când un tânãr de 17 ani încearcã sã trezeascã la realitate o națiune, explicându-i ce pericole reale o așteaptã, probabil chiar la urmãtorul pas, nu mai avem voie sã rãmânem nepãsãtori. S-a vorbit foarte mult despre SIDA, dar nimeni nu se teme de ea, conform pricipiului, “mie nu mi se poate întâmpla”. Stã mãrturie acest tânãr cã teoria este dãunãtoare, dar mai ales falsã. Ar trebui sã ne preocupe sãnãtatea noastrã și a copiilor noștri, înaintea oricãror prejudecãți. “Dumnezeu îți dã, dar nu-ți pune în straițã” ar putea suna un îndemn pentru cei care au urechi sã audã. Pânã ajunge legea sã ne protejeze pe toți în egalã mãsurã, sã urmãm îndemnul acestui adolescent și sã ne protejãm singuri. Putem începe cu o vizitã la medic.

Eugenia KISS

Corina ALBOTA

Statisticile neoficiale, dar pe care cei de la centrele epidemiologice le știu foarte bine, aratã clar, cã numãrul persoanelor depistate seropozitiv este diferit de numãrul pacienților aflați sub tratament HIV și SIDA, precum și de numãrul real al celor infectați. Diferențele apar din faptul cã unii pãrinți întrerup în mod inconștient tratamentul medical al copiilor lor, spunând cã acei copii nu mai au probleme. Alții, de teama diagnosticului, nu duc testele pânã la capãt, iar alții nici nu vor sã știe dacã sunt sau nu infectați. De fapt, ce pãrinte care are copilul nãscut în perioada 1987-1993, ar avea curajul sã facã testele respective? Imunodeficiența este relevatã doar în urma unor stãri febrile sau a unor boli, care, probabil, fac parte din categoria bolilor oportuniste ce apar pe lângã HIV și SIDA. Concluzia tristã, înfiorãtoare, dar foarte realã, este cã niciunul dintre noi nu este în siguranțã. Și încã ceva: Jurãmântul lui Hipocrat nu este opțional…și cei care vor sã facã aceastã “meserie” trebuie sã știe asta.

Onestitate plãtitã cu prețul vieții

Nu cu mult timp în urmã, în Deva, a murit un copil de 13 ani. Lui Gabriel Kadar, i-a fost refuzat practic dreptul la viațã, de un medic stomatolog, care s-a temut și nu i-a acordat asistența medicalã necesarã. Ajutorul a venit de la Timișoara, dar a fost prea târziu. Pentru cã acest copil, care se lupta cu SIDA de câțiva ani, a murit absurd, din cauza infecției, cauzate de punga de puroi, ce a ajuns la creier. Dacã nu i-ar fi spus medicului dentist cã are SIDA astãzi ar fi fost încã în viațã.

Mãsuri de protecție în cabinete stomatologice

Instrumentarul se sterilizeazã dupã fiecare pacient. În plus, sonda, oglinda stomatologicã, acele de canal, freza, piesa cot, toate sunt intrumente care se pot steriliza, deoarce pericolul hepatitei și al altor boli transmisibile este crescut în cabinetele de porfil. Mãnușile sunt de unicã folsințã, iar masca și ochelarii de protecție sunt obligatorii la fiecare pacient. În mod normal, în cazul unui pacient infectat cu HIV, mãsurile de precauție sunt suplimentare. Printre ele se numãrã un instrumentar separat pentru acești pacienți, dar și mãsuri suplimentare de protecție pentru medici.