Sindromul Mutu

E vorba de o boală de care suferă, în special, tinerii propulsați de soarta, cred ei, generoasă,  în mijlocul notorietății și al bunăstării financiare. Mutu, este, în ideea aceasta, exponentul unei generații care are vocația catastrofei. Nu întâmplător, și nu de puține ori, ziarele au scris despre destrăbălarea fotbaliștilor români, despre beții, scandaluri ori accidente comise de ei. Parcă mai mult decât oricând, faima și câștigurile bănești, neverosimil de mari, întorc pe dos viețile sportivilor și îi fac neoameni pe mulți dintre ei. Lumea îi invidiază, dar majoritatea sunt de compătimit. Prețul pe care îl plătesc pentru celebritate și bunăstare este, uneori, prea mare, copleșitor. Ei cred că au totul, când de fapt nu au nimic. Nu au un moment de liniște, nu au o familie normală, nu au prieteni veritabili. Tentațiile sunt la tot pasul, iar setea de mai mult îi macină permanent. De la o zi la alta își întăresc convingerea că ei sunt centrul lumii și nimic nu le mai stă în cale. Cei din jurul lor, cei care îi idolatrizează, și de multe ori chiar ziariștii care îi ridică în slăvi, nu fac altceva decât să pompeze la un orgoliu ce, într-o bună zi, va exploda.
Osanalele și laudele pe care lumea i le-a adus lui Mutu i-au făcut un rău imens. I-au alimentat orgoliul și i-au zgândărit coarda sensibilă a ego-ului.
Mutu a făcut mai mulți pași greșiți și nu a învățat nimic din gafele făcute. S-a afundat tot mai tare în mizerie, iar acum plătește. Nu este singurul bolnav. În salonul de așteptare stau mulți alții ca el, care nici măcar nu bănuiesc ce boală cumplită le dă târcole.
Măcar de ar învăța cât mai mulți ceva, din căderea lui Mutu…