Liniște sumbră
Acum câteva luni ne imaginam că luna iulie ne va găsi aplecați asupra calculelor menite să dibuie cele mai bune variante de promovare în Divizia B, că ASA va porni din nou în aventura numită fotbalul adevărat, sau, de ce nu?, o altă echipă mureșeană va încerca să evadeze din această lume lipsită de mari satisfacții, care este Divizia C. Din păcate, nu e așa.
Credeam că vara aceasta va fi multă agitație în Târgu Mureș, că vom fi cuprinși de febrilitatea specifică marilor pregătiri. Vacanța a fost parcă prea lungă, dar aceasta este o senzație normală când nerăbdarea e mare. Iar despre nerăbdarea mureșenilor, când e vorba de fotbal adevărat, nu are rost să mai discutăm.
O liniște suspectă domnește și în Primăria Târgu Mureș. Cei de acolo și alții, de prin alte părți ale orașului, care în prag de alegeri promiteau cu mâna pe inimă că vor face câte în lună și în stele pentru fotbalul târgumureșean, nu mai spun acum nimic. Primarul e în concediu, X la fel, Y nu e nici el de găsit.
Ar fi minunat ca tăcerea asta a lor să fie un simptom al omului care tace și face, dar mă tem că lucrurile nu stau așa. Mă tem că o dată văzuți cu sacii în căruță, cei care au pozat în salvatorii fotbalului autoton ne-au lăsat cu ochii în soare, că promisiunile făcute au fost praf în ochii, cum praf vor deveni și speranțele noastre. Apropo, ce se aude de cele 10 miliarde votate de Consiliul Local pentru fotbalul mureșean, în speță pentru ASA? Ar fi foarte bine să mă înșel și sper, până în ultima clipă, că așa e.
Fără bani nu se poate face nimic, iar în momentul de față cei de la care ar trebui să vină acești bani nu spun nimic. Ce înseamnă asta? Înseamnă, probabil, că ne așteaptă o nouă ediție de campiont în care vom vedea 7 echipe mureșene cum joacă un fotbal fără orizont, că puținele emoții pe care ni le va stârni fotbalul mureșean, vor fi, de fapt, născute din grijile scăpării de la retrogradare.
Și uite așa vom mai sta o tură. Vom aștepta încă un an, plini de frustrări la fiecare meci mai interesant văzut la televizor și ne vom gândi dacă suntem noi de prea credului și îngăduitori sau alții prea nesimțiți și oportuniști până în pânzele albe.
