Social

Sophia Leopold și țestoasa

Foto 2Despre Sophia Leopold, ca artistă, a început să se audă în România abia în urmă cu o lună. Era a doua ei prezență în țara de unde părinții au emigrat acum unsprezece ani. Pe-atunci, ea nici nu era născută. În urmă cu trei ani, la prima ei venire în țară, avea vârsta la care nu-i nicio rușine dacă sticluța cu apă, lapte sau ceai are încă biberon. Avea doi ani și opt luni. Acum, în luna august 2014, a venit în România pentru a-și lansa albumul de artă, care cuprinde o selecție din picturile și desenele făcute vreme de mai puțin de trei ani, între 2012 și 2014. O perioadă în care s-a petrecut ceva comparabil ca relevanță și efect cu cele două izbânzi esențiale ale copilașilor, mersul în picioare și vorbitul. De fapt, în acea perioadă scurtă, între primul și al doilea an de viață se produce trecerea de la zoologie la antropologie, iar dacă nu ne-am feri de termeni mari, am spune că e anul revoluționar în dezvoltarea fiecărui om. Nimic mai important și decisiv nu se întâmplă de-a lungul întregii vieți. Pe la trei ani Sophia a început să își dezvolte limbajul plastic, să deseneze și să picteze, iar evoluția ei a fost tot pe atât de spectaculoasă precum cea de la gângureală la recitarea de poezii, pe care în genere copiii o parcurg în câteva luni.

Decizie, nu mimetism

Foto 1

Sophia s-a născut pe 16 decembrie 2008 la Toronto, Canada, unde trăiește alături de părinții ei ˗ Mariusz și Mirela ˗, cetățeni canadieni de origine română. Rădăcinile familiilor sunt în Maramureș, din partea mamei, și în Harghita, tatăl fiind maghiar. Când au emigrat, locuiau și munceau în Cluj-Napoca, unde și-au făcut și studiile universitare, așa încât, revenirea lor la Cluj este de fiecare dată ca o întoarcere acasă. Din toamna anului 2013 Sophia a fost înscrisă la programul preșcolar al școlii catolice St. Marguerite d’Youville, Toronto, cu predare în limba franceză. În septembrie 2014 a intrat în clasa I a aceleiași școli. Franceza este, astfel, cea de-a patra limbă vorbită de Sophia, după română, maghiară și engleză. Când a început să deseneze și să coloreze, îi plăcea să aleagă singură ce culoare are un anumit personaj sau obiect. Curios, însă, rareori culoarea era cea naturală. O prințesă blondă putea să aibă, de exemplu, bujori albaștri în obraji, ceea ce i se părea diferit, interesant, nou. Schimbând mici detalii sau porțiuni colorate, din improvizație în improvizație a început să-și dezvolte pasiunea pentru jocurile de culoare. Între culoare și obiectul ei legătura nu era nici naturală, nici constantă. În astfel de gesturi mici se poate observa diferența dintre mimetism și decizie. Arta este tocmai teritoriul în care decizia e suverană. Alături de jocurile de culoare, jocurile de linie o fascinau foarte mult pe Sophia. Ceea ce i-a determinat pe părinți să ia în serios înclinațiile ei artistice, să o susțină și stimuleze, a fost siguranța cu care desena, dezinvoltura mâinii pe foaia albă, curățenia liniei rezultate și complexitatea figurilor. Aspectul compoziției era de la început abstract, geometric, combinat cu elemente figurative și decorative. Stilul liniei, al compoziției și culorii se formează sub influența artiștilor ei favoriți: Joan Miró, Paul Klee și Vassily Kandinsky. Are în jur de 100 de tablouri și peste 200 de desene și schițe. A avut prima expoziție de pictură în august 2012 la vârsta de trei ani și opt luni, iar cea de-a doua în septembrie 2013 la Eskimo Art Gallery, Toronto.

Copilul-animal

Foto 4 -

V-ați întrebat vreodată de ce copilașii imită animalele, joacă rolul lor, vor să fie ca ele? Indiferent care ar fi răspunsul, cert este că în anumite momente ei se doresc sau se reprezintă ca animal. Uneori copilul e cățel, latră, alteori iepure, aleargă după tufe prin parc, iar alteori e maimuțică și face tumbe. La fel de simplu îi este și să se creadă înger și să înceapă a fâlfâi din aripi. Se joacă, dar în joacă el se comportă ca și cum de adevăratelea ar fi acel animal. Pentru Sophia jocul de-a animalele, imitația unor personaje din desenele animate, teatrul cu măști au fost o sursă continuă de pregătire artistică. Așa a juns să se pună pe sine în diverse ipostaze, să fie când cățelușa Pimpa, când Peppa Pig, când fluture, când țestoasă. În fluture s-a prefăcut atunci când dorea să zboare în alt oraș, cinci sute de kilometrii depărtare, la prietena ei cea mai bună. Tabloul care exprimă asta se cheamă Sophia și Ruxandra fluturași. Într-o vreme îndepărtată, maestrul chinez Chuang Tzu s-a visat și el fluture, numai că în urma visului nu a devenit artist, ci filosof. Nu a mai fost sigur niciodată de forma adevărată a sufletului său. O fi om sau o fi fluture? Ciudat fapt, cum înțelepții și copiii au aceleași vise, aceleași nedumeriri, aceleași dorințe! Cu broasca țestoasă este o altă poveste de prefacere sau identificare. Unul dintre cele mai recente tablouri ale ei se cheamă Țestoasa-Sophia. Neștiutoare desigur în ce privește uluitoarea competiție a lui Ahile cu broasca țestoasă din aporia lui Zenon eleatul, pare că i-a rezolvat totuși enigma. Dacă, printr-o minune, Ahile s-ar transforma el însuși în broasca țestoasă cu care concurează, ce s-ar întâmpla atunci? Aporia ar dispărea, iar drumul spre țintă nu ar mai fi competiție, ci căutare de sine. Un spirit artistic ar putea face așa ceva. Sophia s-a făcut pe sine țestoasă, iar în structura amfibiu orice aporie se topește. Pentru ea, copil care își zugrăvește lumea în culori și o confecționează din tablouri, este posibil să fii ceea ce îți imaginezi. Dacă s-a imaginat țestoasă, înseamnă că a și devenit țestoasă. Iar aici nu este vorba doar de o performanță artistică, indiferent de vârsta artistului, ci de ceva mai important. Este vorba de puterea și activitatea imaginației noastre de a crea și înfrumuseța viața. Un artist care nu poate să intre cu totul în lumea imaginată, nu poate să devină personajul pe care-l creează și să se miște în povestea lui, poate că trebuie să-și reevalueze vocația. Această cutezanță probabil că nu o mai au decât artiștii-copii, să facă lumea de la cap la coadă din linii și culori, iar după ce au terminat-o să meargă și să-și ocupe locul în ea convinși că s-au întors acasă.

Albumul

Foto 3 -Albumul se numește Sophia Leopold, să ne jucăm că facem artă, și a apărut recent la editura clujeană Eikon. Autorul este Vianu Mureșan. Pe data de 12 august a avut loc lansarea lui la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, ocazie cu care au fost proiectate și lucrări, desene, schițe, exerciții care nu au fost incluse în album. Cartea va fi lansată și la Târgu-Mureș, pe data de 19 septembrie, la ora 13.00, în cadrul Festivalului de carte Bookfest, ediția I, la standul editurii Eikon.   Ideea albumului este cât se poate de simplă: jocul e instinctul de bază al copiilor. Ceea ce face Sophia Leopold a început ca joc și s-a dezvoltat sub formă de joc. Chiar dacă este vorba de faze diferite ale jocului, după cum se observă și în diferențele dintre primele desene și picturi, și cele mai recente, caracterul ludic nu suferă. Tot acest joc a fost însă observat, stimulat și ghidat de părinții ei, care sunt profesori, precum și de unchiul ei, filosoful clujean Vianu Mureșan, care i-a fost dascăl la domiciliu toată această perioadă. E o probă cum maieutica poate folosi dezvoltării artistice, dacă merge pe acea stăveche prezumție platonică: toate formele de expresie sunt undeva în suflet, trebuie doar ajutate să iasă la iveală. O moașă filosofică ˗ așa cu l-a botezat Valentin Ajder pe autorul albumului ˗ poate, la o adică, să ajute și la nașterea unui suflet de artist. Cam așa ceva a fost ucenicia de doi ani jumate a micuței pictorițe în atelierul maieutic al unchiului ei. Citind cartea, se pot afla multe detalii semnificative ale acestui parcurs, se pot chiar extrage câteva repere pentru educarea creativității copiilor. Cel mai important, care poate fi o concluzie, sună astfel: urmărind stilul de joc al copilului, se poate intui înclinația lui, iar creativitatea trebuie condusă în direcția naturală, înnăscută a stilului său ludic. În esență, creativitatea este un proces natural, care ajunge să dezvolte procese și opere culturale. Toată educația spiritului uman merge în această direcție.

Doru MOSCOVICI

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close