Una din cele mai vechi şi mai vizitate staţiuni de pe la noi este Sovata, atracţie de când lumea pentru turişti, fie că vorbim de perioada interbelică, perioada comunistă sau vremurile prezente. I-am făcut recent o vizită, să-mi mai hrănesc pofta de linişte şi de aer curat, cu ruşinea că am cam evitat-o în ultimii 25 de ani, doar cu ceva vizite sporadice, nicidecum cu vreo şedere mai lungă.
Vila Magistraţilor şi amintiri cu Zorba
Aşa se face că am ajuns la Sovata şi am început să o iau la pas, să-i redescopăr farmecul. De cum am intrat am observat că autogara nu mai e în locul ştiut, dar în schimb piaţa era tot acolo. Am făcut un tur, am văzut că păsărica cântătoare cu apă e tot acolo, şi mi-am văzut de drum. Paşii mi s-au oprit la puţin timp în faţa Vilei Magistraţilor. Era tot acolo, e de aproape un secol, dacă e să ne luăm după documente.
Apoi privirea mi-a fost atrasă de o clădire pe partea stângă, pe care scrie numele unui discoteci. Parcă ştiam eu de undeva clădirea asta, că prea mă încercau amintirile. Da, e clădirea undeva cândva funcţiona un cinematograf. Alte vremuri, aici am văzut pentru prima dată Zorba, că tot e la modă să aduci aminte de greci.
Vile, ciuperci, amintiri…
Îmi continui drumul şi ajung în faţa unei frumoase vile care poartă chiar numele staţiunii. Alte amintiri mi-au revenit în minte, vila avea pe vremuri un număr pe care nu-l mai ţin minte. Într-o vară frumoasă am stat cu părinţii la această vilă, plus că în imediata apropiere era un teren de fotbal unde băteam mingea de zor. L-am găsit şi pe acesta, devenit între timp un mic loc de dat cu maşinuţele.
Trec mai departe şi o caut cu privirea pe tanti cu fotografiile, cea cu capre, iezii, urşi, berze şi alte animale împăiate cu care te imortaliza cu o „Amintire din Sovata”. Nu am găsit-o, în schimb am regăsit Cofetăria „Bucureşti”, devenit acum un loc elegant, chiar restaurant cupă cum arătau mesele celor de pe terasă.
Continuăm plimbarea şi ajungem în centrul staţiunii, şi parcă ceva lipseşte. Era pe vremuri o ciupercă pe post de restaurant. Nu mai e, în schimb în partea opusă găsesc o altă ciupercă, mai mică cei drept, dar foarte frumoasă. Dacă serveşti ceva aici pe terasă ai o privelişte minunată asupra Lacului Ursu.
Dacă tot am ajuns la lac am făcut un tur în jurul lui, el fiind închis la acel moment. Linişte, alei amenajate, mai puţin lipsa „popicăriei”, de care puţini îşi mai aduc aminte.
A fost o dată Vila Bernady…
Urc uşor spre zona hotelurilor, trec de Panoramic (o discotecă în vogă pe vremuri), şi apoi o iau spre Stâna de Vale. Până să urc dealul, trec pe lângă o vilă care tare mult îmi mai plăcea, Vila Bernady. Săraca, e într-o stare vai şi amar de ea. Păcat.
Urc uşor spre Stâna de Vale, intru în pădure şi văd restaurantul în zare. Nu îmi fac de lucru pe acolo, chiar dacă era super cald şi pofteam o bere, şi cobor pe aleea ce duce către camping peste pârâu. Ajung în nişte boscheţi, printre care mai stau în picioare o căsuţă sau zona dusurilor din vechiul camping. Am renunţat să merg mai departe, să văd restul campingului despre care se spune că e într-o stare bună.
Aduceri aminte de “Luceafărul”
Trec de Stâna de Vale şi pornesc către tabăra şcolară. Alte amintiri faine, de o vară în care am fost aici în tabără. Tristeţea ma cuprins când am văzut cum arată terenul de fotbal al taberei, locul unde în urmă cu vreo 30 de ani „Luceafărul”, o echipă inimoasă câştiga campionatul de fotbal. Frumoase amintiri, cu oameni faini, unii dintre ei din păcate plecaţi prea devreme spre alte lumi. Au fost toţi în gândul meu la momentul revederii clădirilor taberei.
Fiind vară, ce rost mai are să merg la pârtia de schi, aşa că m-am întors spre centrul staţiunii, bucuros că am simţit farmecul vremurilor de odiniară. Dar timpul trece şi rămân doar amintirile frumoase. Prezentul în schimb, se prezintă bine, staţiunea nu doar că a rezistat schimbărilor de regim, dar sa şi dezvoltat semnificativ în ultimii ani. Într-un final am lăsat în urmă Sovata, cu amintirile ei frumoase, încântat în acelaşi timp de noua faţă a staţiunii. Dacă e să facem o comparaţie cu alte staţiuni celebre ale epocilor trecute, Herculane de exemplu, Sovata în schimb trăieşte, şi o face chiar bine. Aici poţi să-ţi amesteci amintirile trecutului cu plăcerea prezentului. Nu ştiu dacă e valabil acest lucru în cazul altor staţiuni unde depresia face loc nostalgiei, la cum arată ele în prezent.
