Spionaj la Târgu Mureș

Un caz mai puțin obișnuit a fost dat spre anchetă Procuraturii Militare din Târgu Mureș la jumătatea anului 1955. Un grup de 15 persoane, foști polițiști și agenți de siguranță – mulți dintre ei arestați de comuniști încă din anii 1948-1949 – au fost cercetați de procurorii militari mureșeni sub acuzația de spionaj împotriva URSS. Ulterior, cercetările au fost extinse și asupra altor șapte persoane. Potrivit dosarului întocmit de autorități,

liderul grupului părea a fi Zaharia Husarescu, un polițist cu multă experiență, care în perioada interbelică a deținut funcția de inspector general al Poliției din Basarabia și care în momentul arestării(1955)

avea 79 de ani.

Între preocupările tuturor serviciilor cu atribuții în domeniul informațiilor externe – iar românii n-au făcut excepție – există ca o practică curentă creerea de rețele informative pe teritoriul inamicului sau a celui considerat a fi în viitor potențial inamic. URSS dăduse suficiente dovezi că nu ne este un stat prieten și că pe măsură ce regimul comunist se va consolida în această țară, pericolele la adresa siguranței naționale a Regatului României se vor înmulți. În acest scop autoritățile române au încurajat și susținut material înființarea de rețele informative eficiente cu acces la informații din cele mai înalte sfere de interes. Zaharia Husarescu a fost – declarațiile din dosarul său dovedesc acest lucru – un adevărat maestru al înființării de rețele informative pe teritoriul URSS, dar în același timp și un foarte bun “vânător de spioni”. Pentru meritele sale a fost decorat cu cele mai înalte ordine și medalii ale statului român, promovând rapid, dar pe merit, în ierarhia Poliției. A fost apreciat chiar și de omul politic Gheorghe Tătărescu, care l-a avut un timp gardă de corp în multele deplasări pe care le-a făcut în străinătate. Până și acest fapt a ajuns să i se reproșeze de către comuniști.

Pentru a putea fi cercetați de procurorii militari mureșeni, cei vizați au fost aduși spre anchetă în închisoarea de tranzit de la Târgu Mureș. Cele mai multe dintre audieri s-au făcut însă la sediul Securității din Târgu Mureș, iar ancheta a fost coordonată de lt. maj. de justiție Gheorghe Mellau, locțiitorul primului-procuror al Procuraturii Teritoriale a Orașului Stalin (Brașov), având în subordine pe lt. maj. de justiție Teodor Buzan și pe anchetatorii lt. maj. Gheorghe Vesmaș și pe lt. Fabian Gyorgy.

Un as în meserie

Născut la 6 iulie 1876 în comuna Chitaiu Moldovenesc din Basarabia, Zaharia Husarescu a absolvit facultatea de drept, iar în 1903 a fost încadrat comisar în Poliția portului Galați, funcționând apoi prin diferite localități de graniță. În timpul primului război mondial a condus serviciul de informații și contrainformații al poliției, ținând în același timp legătura cu Armata a IV-a rusă și Armata a IX-a rusă pe probleme de informații și contrainformații militare. A fost cu siguranță un om eficient, de vreme ce a contribuit la arestarea a peste 200 de spioni ruși comuniști și trimiterea lor în fața Curții Marțiale, unde cea mai mare parte dintre spioni au fost condamnați la moarte. Totodată a contribuit în mod esențial la înființarea în anul 1924 a mai multor centre de informații în orașele Tiraspol, Odessa și Harkov. Tot el a fost cel care i-a descoperit și arestat pe membrii organizației comuniste de tineret din Chișinău condusă de Pavel Tcacenko și de Chirilov, precum și a organizației cunoscute sub numele conspirativ de “Bundo”. Parte dintre aceste informații despre Husarescu și activitatea lui au fost oferite Securității române de către NKVD-ul sovietic, dar parte au fost deconspirate din arhivele serviciului secret român ajunse pe mâna comuniștilor după 23 august 1944. Un om aflat la o venerabilă vârstă (aproape 80 de ani) și care își făcuse datoria onest și profesionist a ajuns să fie arestat în București (strada Lahovary) unde domicilia retras și adus apoi la Târgu Mureș pentru a fi anchetat. Cei anchetați odată cu el au fost polițiști și agenți de siguranță care, într-un moment sau altul din cariera lor, se aflaseră în relații de serviciu cu Husarescu. Mulți dintre ei se aflau în închisoare încă înainte de arestarea lui Husarescu, pentru alte acuzații.

Acuzațiile din rechizitoriu

Cercetările au durat câteva luni, iar odată finalizate lt. maj. de justiție Gheorghe Mellau a întocmit rechizitoriul de trimitere în judecată a lui Husarescu și a celorlalți 14 arestați, încadrându-i juridic la “crima de activitate intensă contra clasei muncitoare și a mișcării muncitorești”, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 193, alin. 1 și alin. 2 din Codul Penal combinat cu Dc. 856/938. Printre alte acuzații, lui Husarescu i se reținea în sarcină și faptul că “a contribuit la prevenirea izbucnirii revoluției din Ardeal, întrucât în 1917 a luat parte la evacuarea tinerilor de naționalitate română și maghiară din Borsec și alte localități”. O acuzație cel puțin gratuită, dacă nu de-a dreptul ridicolă, dacă avem în vedere situația din Transilvania anului 1917, unde nici nu putea fi vorba de vreo revoluție.

Husarescu a recunoscut toate acuzațiile care i s-au adus. A făcut-o de bunăvoie sau sub amenințarea cu represalii fizice și chiar în urma unor represalii? Din piesele aflate la dosar nu reiese acest lucru, dar este de presupus că a făcut-o de bunăvoie, deoarece se afla la o vârstă mult prea înaintată pentru a mai încerca o minimă rezistență. Mai mult chiar, i-a indicat și pe cei cu care lucrase în diferite momente ale carierei sale în domeniul culegerii de informații, așa cum și dintre cei arestați mulți l-au indicat pe Husarescu ca având rolul de coordonator al acestei activități. Dosarul său și al celorlați 14 a fost înaintat Tribunalului Militar de la Cluj. Nu știm care au fost sentințele pronunțate, dar este de presupus că mulți dintre cei condamnați nu s-au mai întors vii din închisori. Mulți dintre ei erau în vârstă, iar regimul de detenție din închisorile comuniste era unul de exterminare.

Nicolae BALINT

nbalint@zi-de-zi.ro