Sponsorizare cu…bun simţ

Iaca, aleşii noştri dragi şi-au adus aminte că în afară de politică, în ţara asta se mai face şi altceva. Sport, de exemplu. Aflăm şi noi că în 2004 vom avea un cod fiscal, în care există prevederi legate de sponsorizare. Cu alte cuvinte, ştim ce şi cât poate da o firmă pentru sport, sau pentru alte domenii, unde e valabilă noţiunea de sponsorizare. În marea lor generozitate, cei care au decis procentul ne oferă un 3 la mie. E mizerabil de puţin, dar asta este. Totuşi e mai mult decât nimic, adică se pleacă de undeva. Ca să nu cumva să ne îndulcim totuşi gura pronunţând acel jalnic “3 la mie”, ni se oferă pe post de lămâie o precizare: suma care va fi deductibilă din impozitul pe profit nu poate depăşi 60 la sută din suma totală. Deci prudenţă pe toate fronturile.
Un calcul sumar arată că o firmă cu o cifră anuală de afaceri de 10 miliarde, care să recunoaştem, în nici un caz nu poate fi un butic, sau un magazin alimentar oarecare, poate să sponsorizeze un culb sau o grupare sportivă cu fabuloasa sumă de 30 de milioane de lei (pe an)! Cu banii aceştia, o echipa de fotbal de Divizia A trăieşte cam…12 ore. Una de B, cam o zi şi jumătate, iar o echipa de C, cum e ASA, de exemplu, poate spera la 3-4 zile de viaţă.   
“Să umble şi să adune bani de la mai multe firme”, veţi spune, pe undeva justificat. E o variantă. Migăloasă, obositoare, deloc încurajatoare, dar..nu e de ales. Vor avea câştig de cauză cei care, bazându-se pe realţii personale sau pe alte relaţii de natură financiară, vor pune mâna pe firme tari, a căror cifre de afaceri schimbă datele problemei. Ceilalţi au nevoie de încălţămine bună şi de răbdare.
Oricât am înjura printre dinţi nu putem schimba procentele. Singurul lucru care s-ar putea schimba totuşi e atitudinea celor ce vor fi căutaţi de cluburi sau sportivi. În loc de: “vă sunăm noi la momentul potrivit”, să arate o doză minimă de bun simţ şi omenie şi să înţeleagă că nu dau de la ei, ci de la stat, acel stat care le ia mult mai mult decât le dă.