“Spovedania este primul pas spre veșnicie”

Odată cu intrarea în Postul Paștelui, creștinul ortodox începe să se gândească la spovedanie. Și dacă merge la oricare Biserică din oraș în perioada aceasta a Postului, la orele dimineții, toate sunt pline. Dar nu același lucru se întâmplă în perioadele obișnuite din timpul anului. Importanța spovedaniei și orânduielile creștinești în acest sens ni le prezintă Cătălin Maier, preot la parohia Sf. Ana din Târgu Mureș, în interviul ce urmează.

Reporter: De ce este importantă spovedania pentru credincios?

Cătălin Maier: Omul de astăzi, este omul societății secularizate, care înseamnă o societate a clipei consummate. De multe ori m-am gândit ce înseamnă să-ți trăiești clipa, după ce am văzut de mai multe ori tineri, care, întrebați fiind după ce sintagmă se ghidează în viață, răspundeau ”Trăiește clipa!”. Dar mă întreb câți oare dintre noi în ziua de astăzi știm să trăim fiecare clipă, fiecare moment al vieții noastre ca clipă, moment al mântuirii? Și atunci ce înseamnă spovedania pentru un astfel de om secularizat care parcă a pierdut orice contact cu veșnicia, cu Dumnezeu? Spovedania pentru un astfel de om este un prim pas spre veșnicie, înseamnă a ne întoarce din nou și de a realiza că Dumnezeu ne-a creat să fim veșnici.

Rep.: Cât de apropiați sunt creștinii în ziua de astăzi de spovedanie?

C.M.: Acest lucru este o mare problemă pentru creștinii de astăzi și este o consecință a perioadei regimului ateist, când s-a format o cutumă conform căreia spovedania este legată de Postul Crăciunului sau al Paștelui. Ori, dacă privim la sensul profund al spovedaniei, realizăm că de fapt nu are nici o legătură cu postul. Ea are legătură cu noi înșine, cu firea nostră de oameni căzuți în păcat, cu dorința noastră de a ieși din această stare de păcătoșenie, de a păși așa cum spuneam spre Dumnezeu și spre veșnicie. E bine că se mai spovedesc oamenii de Paști și de Crăciun și, te bucuri că vin mulți la spovedanie, însă, spovedania trebuie făcută de fiecare dată când simți că ai păcătuit, de fiecare dată când simți că prin atitudinea ta, te-ai depărtat de Dumnezeu. Pentru că, spovedindu-te, te căiești de păcatele pe care le-ai făcut, înțelegi că nu ai făcut ceea ce Dumnezeu și-ar fi dorit de la tine, că nu ai făcut ceea ce ar fi fost bine pentru sufletul tău și, atunci, spovedania este necesar să o faci mult mai frecvent.

Rep.: Sunt conștienți credincioșii de acest lucru?

C.M.: Eu înțeleg faptul că, un obicei dobândit de-a lungul a mai multor ani este foarte greu de schimbat de azi pe mâine, dar eu nădăjduiesc și constat la credincioșii care vin să se spovedească, că încep să realizeze că o spovedanie făcută dintr-un formalism moral nu este o spovedanie autentică, este o neînțelegere a esenței acestei taine. Spovedania ne înlesnește întâlnirea cu Hristos euharistic și, prin urmare, spovedania fiind rară, formalistă, la fel este și apropierea noastră de potirul euharistic. Avem două lucruri foarte importante în credința noastră, cuvântul Lui Dumnezeu în Scriptură și cuvântul Lui Dumnezeu în potir. Ori dacă noi nu înțelegem să ne apropiem de Hristos care ni se dă hrană în potir și să ne hrănim cu Hristos Cuvântul Lui Dumnezeu din Scripturi, atunci mă întreb ce anume ne atrage și ce ne face să credem că suntem cu adevărat creștini?

Rep.: Cum ajută sufletul omului spovedania?

C.M.: Spovedania redă viața sufletului. Dumnezeu l-a făcut pe om să fie veșnic, dar omul a ținut cu tot dinadinsul să fie muritor. Și amintim de Adam și Eva în Rai, cum se bucurau de tot ceea ce era acolo și aveau o singură condiție de îndeplinit pentru ca să trăiască veșnic în acea armonie perfectă cu Dumnezeu și universul. Și ei nu au îndeplinit-o, și-au dorit moartea, în sensul de depărtare de Dumnezeu, de necunoaștere a Lui Dumnezeu. Și atunci, spovedania este conștientizarea și acționarea în vederea redobândirii veșniciei noastre, de a reface acea fire pe care Dumnezeu ne-a dat-o, de ființe veșnice. Revenind la Cartea Facerii, la momentul căderii lui Adam, ne amintim momentul când Dumnezeu a coborât în Grădina Edenului și l-a strigat pe Adam “Unde ești tu Adame?” Iar Adam a răspuns “Mă ascund Doamne că sunt gol”. Dar singurul lucru pe care trebuia să-l facă Adam pentru a reveni la starea dintâi era acela de a ieși în fața Lui Dumnezeu și să spună ”Uite-mă Doamne, aicea sunt. Sunt gol, sunt păcătos dar sunt creatura Ta, iartă-mă”. Adam nu a înțeles să se pocăiască. Ori spovedania pe care o facem noi este acea ieșire a omului în fața Lui Dumnezeu care spune “Iartă-mă Doamne. Uite unde am ajuns, cum stau ascuns de tine, departe de tine și prefer moartea în locul vieții. Dar vreau să fiu din nou cu tine, vreau să fiu viu Doamne! Înviază-mă!”. Aceasta este spovedania.

Rep.: Lumea s-a obișnuit să spună, eu cred în Dumnezeu, îmi fac rugăciunile, dar de ce este necesar să mă spovedesc, să merg la Biserică?

C.M.: Citeam de curând o afirmație a unui părinte, care, spunea că și atmosfera este plină de aburi, de vapori de apă, dar atunci când ți-e sete bei, bei din pahar nu din atmosferă. Da, este o realitate, cei care spun că Dumnezeu este pretutindeni spun un adevăr, dar atunci când vrei să te întâlnești cu adevărat cu Dumnezeu mergi la Biserică, te spovedești, participi la Sfânta Liturghie, te împărtășești cu Hristos.

A consemnat

Arina CORDUNEANU

arina@ziaruldemures.ro