Spre muntele vrăjit

Stânceni între avantajul amplasării şi blestemul neputinţei

Aşezată la o altitudine de peste 600 de metri, înconjurată de un peisaj montan şi străbătută de o porţiune din defileul Mureşului, comuna Stânceni atrage anual mii de turişti. Paradoxal, aici nu se poate vorbi despre o valorificare reală a turismului. Situaţia comunei, privită per ansamblu, este o mixtură pozitiv-negativă. Totul depinde de unghiul din care privim lucrurile.

Vom începe cu lucrurile pozitive, cu aspectul mai plăcut al situaţiei, lăsând cele negative să se aşeze într-o ordine aleatorie. Iarna şi vara reprezită pentru Stânceni, dar şi pentru celelalte aşezări de munte, sezonul turistic de vârf. Mai precis, lunile decembrie, mai şi iunie. După cum spun localnicii, sunt zile în care numărul turiştilor care vin aici depăşeşte chiar şi cifra cincizeci. Masivul Călimani, lacul Iezer, biserica ortodoxă din Stânceni (construită în 1820) şi schitul Sfânta Cruce (o mănăstire de călugăriţe carmelitane) sunt frecvent vizitate de cei ce se perindă prin aceste locuri. Pasionaţii de pescuit nu vor fi nici ei dezamăgiţi, întrucât apele Mureşului şi ale celor două pâraie din zonă oferă “materie primă” suficientă pentru pescari. Trebuie doar îndemânare şi răbdare. Însă când vine vorba despre locurile de cazare… pauză. În comună sunt doar 250 case de vacanţă. Din acestea câteva aparţin localnicilor. “Despre locuri de cazare oficiale nu se poate vorbi. Nu avem nici măcar o pensiune, doar se vehiculează ideea construirii unui motel în zonă, dar totul se află în stadiul de discuţie. Situaţia se poate explica prin faptul că Topliţa se află la doar câteva kilometri de Stânceni şi acolo turiştii găsesc cazare. Aici cei care stau la cabane, sunt fie proprietarii, sau cunoştinţele sau prietenii. Că proprietarul percepe anumite taxe sau nu, rămâne un fenomen de necontrolat. Din păcate, aceasta este situaţia”, a declarat Dinu Ciobotă, primarul comunei Stânceni. Oricum şi construcţia de cabane a stagnat mult în ultimii ani. Perioada ’91-’95 a reprezentat sezonul de vârf pentru ca din 2000 să se elibereze sub 50 de autorizaţii pentru construirea caselor de vacanţă. “Terenul este destul de ieftin în această zonă, astfel că ridcarea unei cabane mai modeste, la care se adaugă şi valoarea terenului este în jur de 200 milioane de lei”, a spus un locuitor al comunei, care se ocupă cu construcţia acestor cabane.

Topliţa – binecuvântare sau povară?

Aspectul pozitiv ar fi faptul că fiind un oraş destul de dezvoltat din punct de vedere eonomic şi industrial, Topliţa asigură locuitorilor comunei Stânceni locuri de muncă (aproximativ 300). De fapt, pentru aceştia, salariul reprezintă sursa principală de venit, creşterea animalelor şi agricultura rămânând pe plan secund, veniturile din această direcţie fiind modice. O problemă serioasă pentru comună sunt inundaţiile. În fiecare an, primăvara, Mureşul inundă porţiuni semnificative de terenuri, dar şi câteva case. Situaţii periculoase sunt mai ales atunci când plouă două-trei zile şi zăpada se topeşte brusc, sau pe timp de iarnă când se formează adevărate poduri de gheaţă. Uneori nici detonarea acestora nu ajută, iar efectul imediat următor sunt inundaţiile. “În perioada 2002- 2003 am consolidat şi ridicat malurile râului pe o porţiune de aproximativ doi kilometri. Înainte de această lucrare 40 de case erau permanent ameninţate de inundaţii. O lucrare mai urgentă rămâne diguirea cu beton a aproximativ 500 de metri de albie”, a declarat primarul.

Apa este. Dar nu potabilăÂ…

Şi introducerea apei potabile merge destul de prost. În satele Ciobotani şi Meştera apa este introdusă în procent de 80 la sută. Aici fiecare locuitor a făcut acest lucru pe cont propriu. În schimb, la Stânceni doar 60 de familii beneficiază de acest “lux”. Noroc cu programul Sapard care a acceptat proiectul şi se speră ca în cursul acestui an să se primească şi sumele necesare, valoarea lucrărilor fiind de aproximativ 10 miliarde de lei. “Banii trebuiau să ajungă încă din luna septembrie, dar nu i-am primit. Va fi o lucrare destul de grea. Apa trebuie să se capteze din izvoare de munte. Primăvara şi toamna e mai dificil deoarece în urma topirii zăpezilor, izvoarele şi apele din fântâni se tulbură şi nu mai sunt potabile. La canalizare nu avem proiect, rămâne ca fiecare sătean să amenajeze decantoare vidanjabile. Cel mai bine ar fi să se asocieze mai multe familii şi să cumpere un astfel de dispozitiv. Preţul unui decantor este în jur de 50-60 milioane de lei”, a spus primarul comunei. Cu introducerea gazului metan aceeaşi poveste. Adică nimic. Încălzirea se face cu lemne. Există un proiect depus la guvern încă din 2000, dar despre care “nu ştim nimic, probabil când o să se găsească banii necesari”. Tot în stadiul de proiect este şi reabilitarea drumurilor comunale. Aproape cinci kilometri de drum trebuie pietruit, prevăzut cu rigolă, tuburi pentru apă, parapeţi şi ziduri de protecţie, lucrări care costă în jur de 3,2 miliarde de de lei, sume ce vor fi suportate din bugetul local. În schimb, ceea ce s-a realizat este introducerea televiziunii prin cablu, şi a costat în jur de 2,5 miliarde de lei.

Una caldă, una rece

În cazul şcolilor introducerea încălzirii centrale reprezintă o prioritate. În rest, la capitolul dotare situaţia stă sub control. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre dispensar, unde medicul trebuie să utilizeze şi să vindece cu aparatură veche, de prin anii ’80, căci CJAS nu se prea omoară cu dotările.
Deocamdată astfel oscilează situaţia comunei Stânceni, între bine şi rău. Mai rămân de rezolvat o serie de proiecte, dar materializarea lor se amână pentru zile mai bune. Mai bine zis, bănoase.

Pentru 2004 rămân de rezolvat câteva proiecte importante, cum ar fi construirea unui pod peste Mureş, lucrare ce costă în jur de 30 miliarde de lei, consolidarea drumurilor şi introducerea încălzirii centrale în şcoli. Pentru materializarea acestor proiecte, se aşteaptă sprijin din partea programului Sapard şi de la Centrul de dezvoltare regională.

Cinci societăţi mai importante contribuie la bugetul primăriei, prin taxele şi impozitele pe care trebuie să le plătească. Numai de aici primăria a adunat suma de 400 milioane de lei. La acestea se mai adaugă şi cele venite din valorificarea şi concesionarea masei lemnoase, de unde primăria a “colectat” în 2003 suma de 6,8 miliarde de lei, astfel că veniturile proprii ale primăriei reprezintă 50 la sută din venitul total. Din partea CJ, tot pe 2003 , s-a primit suma de patru miliarde de lei. Pentru anul în curs se preconizează că venitul global va fi în jur de 11 miliarde de lei.

“Din 1990 sunt primarul acestei comune, m-am chinuit mult şi consider că ar fi bine să mai candidez pentru încă un mandat. Mai sunt multe lucruri pe care doresc să le termin. Până în 2000 am reprezentat PUNR, acesta fiind orientarea, mai ales că după revoluţie a fost şi incidentul acela de la Târgu Mureş, cu maghiarii. PUNR era pe atunci un partid ieşit din aburii revoluţiei. Acum am trecut la PSD, şi voi merge în continuare cu ei. Oricum nu contează partidul, într-o comună politica se rezumă la ceea ce faci.” (Dinu Ciobotă)