Spre sapa ecologicã

Respectul pentru mediu și agriculturã

Poluarea reprezintã o problemã care poate afecta grav și populația din zona ruralã. Astfel, efecte ale activitãții unor mari firme aduc grave repercusiuni asupra calitãții produselor obținute în agriculturã.

Uniunea Europeanã nu vine cu norme stricte legate de protejarea mediului în domeniul agricol. Singurele cerințe impuse de cei din spațiul comunitar agricultorilor vizeazã calitatea vieții animalelor din ferme. În acest sens, existã o sumã de reguli exacte menite sã asigure animalelor condiții proprii de creștere. În ciuda acestui fapt, fermele se adapteazã destul de greu, foarte puține dintre acestea îndeplinind condițiile cerute. Reamenajarea acestora necesitã investiții substanțiale, iar specialiștii sunt încã în așteptarea unor programe guvernamentale aflate în faza de proiect sau care chiar urmeazã sã fie lansate în curând, cum e cazul programului “Fermierul”. În paralel, o altã realitate prinde consistențã și în mediul rural românesc. Este vorba despre agricultura ecologicã care prezintã atât o serie de avantaje, cât și de dezavantaje.

Industria și pãcatele ei

Poluatorii principali sunt, în general, coloșii industriali. Principalele elemente care pot fi afectate în urma activitãții acestora sunt calitatea aerului, a apei și a solului cu repercusiuni în bunul mers al agriculturii. Apa e afectatã într-o mare mãsurã și de prezența stațiilor de epurare neadecvate în marile orașe sau absența acestora, în principal în orașe mai mici. Unitãțile agrozootehnice fãrã stații de preepurare pot constitui un alt poluator major. De asemenea, în sol s-au depozitat cu timpul o serie de metale grele în urma emisiilor de pulberi sedimentabile. Ploile acide au contribuit la sãrãcirea solului în nutrienți. Pe lângã aceste probleme, se mai impune necesitatea introducerii unor puncte stricte în legea proprietãții, pentru a se împiedica reducerea suprafeței actuale a pãdurilor, precum și întregirea fondului forestier.

Agricultura ecologicã

Dacã, un timp, conceptul de agriculturã ecologicã se strecura extrem de greu printre planurile agricultorilor români, acum, numãrul celor interesați de acest fenomen a crescut simțitor. Numãrul fermelor ecologice autohtone e în creștere. La aceasta contribuie și faptul cã presupune mai puține costuri, prin înlocuirea îngrãșãmintelor chimice cu altele naturale. Un dezavantaj îl reprezintã scãderea producției, aspect care poate fi anulat în timp prin creșterea calitãții factorilor de mediu.

Ovidiu LEFTER