Frânarii din UDMR

În mod cert, la ora actuală, Uniunea Democratică Maghiară din România are mari probleme. Niciodată nu s-au aglomerat mai rău evenimentele și știrile proaste. UDMR funcționează sub regim de maximă presiune. Se pare că nu mai poate amâna decontul celor zece ani în care a participat la guvernare în cele mai insolite alianțe posibile. Disponibilitatea uriașă, consumată în atâtea combinații politice compromițătoare, a epuizat-o și i-a decredibilizat liderii. Din spectrul politic postdecembrist, doar cu PRM nu s-a cuplat! “Ratarea”, însă, nu i se poate imputa Uniunii. “De vină” sunt numai incompatibilitățile ce justifică rațiunile de existență a ambelor formațiuni. Altfel, dacă era după Marko&co, orice compromis ar fi fost admisibil câtă vreme permitea o zi în plus la guvernare.

Cel mai prost a picat vestea că Fidesz și Viktor Orban, autoproclamatul lider al maghiarilor de pretutindeni, au pierdut catastrofal alegerile parlamentare organizate săptămâna trecută în țara vecină. Cetățenii maghiari au demonstrat că sunt mai interesați de integrarea lor în Uniunea Europeană decât de hrănirea himerei Ungariei mari. Å¢inta lor este modernizarea țării și respectarea exigențelor economice asumate prin aderarea la UE. Un prim efect va fi detașarea și mai clară a autorităților maghiare de mișcările și grupările cu tentă pronunțat naționalist-populistă din cadrul comunităților maghiare existente în țările vecine Ungariei. Acestea își vor căuta temele de răfuială cât mai aproape de propriile ulițe. Se vor concentra pe vecinii cei mai la îndemână, liderii UDMR. Resursele pentru subzistență politică vor fi identificate în interiorul propriei comunități, promovând un discurs și mai virulent împotriva conducătorilor Uniunii, blamați că au sacrificat interesele generale ale minorității din care fac parte în favoarea propriilor afaceri. Ar fi, de fapt, continuarea unei încercări de responsabilizare ce s-a remarcat în special în ultimii doi ani. Or, evidențele sunt greu de ignorat. Prosperitatea sfidătoare a unor indivizi precum – exemplul este pur aleatoriu – Alexandru Kiss, președintele Consiliului Județean Bihor, fost depanator radio-tv până în anii ’90, nu poate fi explicată prin geniul lor în afaceri. Demarcația dintre pragmatismul politic și ilicitul afacerilor a fost ușor de traversat și de șefii UDMR sub cupola guvernării. Faptele trebuie doar dezgropate. Asemenea “curiozități” asociative, venite din partea unor procurori independenți, constituie un pericol mortal pentru clientela UDMR. Anchetatorilor li se vor servi udemeriști pe pâine tocmai de către cei care vor “curăța” din interior comunitatea maghiară de “colaboraționiști”. Este o lecție pe care istoria a predat-o de nenumărate ori după încheierea unor capitole din marile confruntări. Cei de felul lui Kiss – altfel un personaj pitoresc și simpatic – vor fi luați și mai tare în vizor de coetnicii lor. Propriul electorat va deveni cel mai intransigent critic al liderilor Uniunii. Maghiarii le reproșează că s-au îmburghezit, au devenit dependenți de drogul guvernării și au abandonat idealurile pe care le agitau în timpul campaniilor electorale.

Tot de natura evidenței este și adevărul, relevat zilele trecute de Monica Macovei, ministrul Justiției, că “UDMR este o frână în calea măsurilor anticorupție”, fiind “partenerul” care s-a opus constant și cel mai vehement proiectelor legislative promovate în acest domeniu. Adoptarea și promulgarea acestora ar oferi dușmanilor interni instrumentul final de decapitare. Comunitatea maghiară, aflată în pragul divizării, nu de români se teme, ci s-a scârbit de propriii profitori, care au manipulat-o în numele unor principii trădate. De aici turbarea cu care au reacționat locotenenții lui Marko Bela. Limbajul de borfaș al deputatului Kelemen Hunor, care pretinde scuze de la Macovei, este edificator. UDMR nu stă doar pe un butoi cu pulbere, ci și pe un mare rahat.

La categoria știri proaste pentru UDMR a venit și persiflarea cu care au fost tratate la Bruxelles alegațiile europarlamentarilor maghiari. Profitând de oportunitatea dezbaterilor pe marginea raportului prezentat de comisarul pentru extindere, Oli Rehn, ei au acuzat România că nu respectă drepturile minorităților și nu a depășit “neajunsurile în asigurarea de către statul român a facilităților pentru educația superioară în limba maghiară”. Toate grupurile parlamentare din Parlamentul European s-au pronunțat în favoarea respectării datei de 1 ianuarie 2007 ca termen al aderării României și Bulgariei la Uniunea Europeană. A fost o săptămână cum nu se poate mai neagră pentru UDMR.

Alexandru LELE