Stânceni – Aerul tare al femeilor de la munte

Chiar dacă suntem abia în octombrie, Stânceniul arată deja ca scos dintr-o poveste de iarnă… Căutăm școala, unde am fost îndrumați de la Primărie, pentru a vorbi cu doamna directoare.

Ulița îngustă și neasfaltată pe care mergem nu ne pregătește pentru construcția impresionantă care găzduiește Școala Generală din comuna Stânceni – o clădire modernă, proaspăt renovată, cu o curte interioară care ar lăsa cu gura căscată orice școală „de la oraș”.

Doamna directoare, Silvia Truța, se pregătea pentru o ședință cu părinții când i-am răpit câteva minute pentru o discuție despre viața sa ca profesor și femeie în mediul rural și despre condiția femeilor din Stânceni în general. „Mi-am dorit să fiu profesor de când mă știu, sunt profesor de 26 de ani și aș lua-o de la capăt oricând, fără să mă gandesc de două ori. Nu pot să spun că am avut o viață grea ca profesor la țară. După cum vedeți lucrăm într-o școală modernă, cu toate utilitățile, iar faptul ca avem mai puțini copii are beneficiile lui: îi putem cunoaște pe fiecare în parte, le cunoaștem familiile și ne putem adapta modul de lucru la caracterul fiecăuia.”

Școala este una dintre instituțiile care le oferă femeilor din mediul rural locuri de muncă sigure și plăcute. Majoritatea cadrelor didactice și a personalului auxiliar din școli, nu numai de la Stânceni ci din majoritatea comunelor mureșene, sunt femei. Doamna profesoară ne spune ca le îndrumă pe elevele sale înspre meserii practice, cum sunt cea de învățătoare, profesoară sau asistentă medicală.

Despre femeile din Stânceni, doamna directoare ne spune ca sunt ceva mai defavorizate, în comparație cu cele din alte zone, din cauza poziționării geografice a comunei. „La noi e o zona de munte, în care gospodăriile nu sunt foarte mari – câteva animale și o grădină mică, deci femeile din Stânceni nu pot lucra în agricultură, așa cum fac majoritatea femeilor din mediul rural.”

În timpul liber, doamna Truța se ocupă cu gradinăritul – atât cât îi permite pământul nu foarte roditor al comunei. „Mă îngrijesc cu plăcere de flori, dar și de legume și fructe, care parcă au un gust mai bun dacă sunt din producție proprie.”

Doamna Geta vă gătește la Popasul de Sub Stâncă

Unde altundeva îi stă bine unei bucătărese decât în bucătărie? Și pe doamna Georgeta Ujică am găsit-o „în exercițiul funcțiunii”, în bucătăria restaurantului Popasul de Sub Stâncă de la intarea în comuna Stânceni.

Doamna Geta s-a născut și a crescut în Stânceni. A lucrat mai mulți ani la Toplița, în industria tricotajelor, dar „după o vârstă naveta devine prea grea.” Așa că a ales să își caute un loc de muncă mai apoape de casă și a avut norocul să găsească unul plăcut și convenabil, pentru o femeie. „La noi e o zonă defavorizată. Nici pământul nu dă randament, nu poți trăi din agricultură. E greu pentru femei să găsească un loc de muncă. Sperăm să vină mai mulți turiști, pentru că la noi e foarte fumos, și atunci poate se vor deschide mai multe pensiuni și restaurante și vor fi mai multe șanse și pentru femei.”

Marta Crăciun – referent, studentă și mamă

Doamna Marta Crăciun este referent la primăria comunei Stânceni, din 1999, studentă în ultimul an la drept și mamă a doi copii. Îmi spune că și-a dorit întotdeauna să lucreze cu cifre și este de părere că meseria sa este una foarte potrivită pentru o femeie. Mai ales dacă acea femeie dorește să facă față cu brio și celeilalte meserii importante pe care, la un moment dat sau altul, o avem aproape toate – aceea de mamă.

Ca reprezentant al administrației publice, care cunoaște și datele oficiale, dar și oamenii, doamna Crăciun ne confirmă faptul că femeile din Stânceni au o situație socială mai dificilă. „În comună sunt puțini angajatori. La cariera de piatră și în prelucrarea lemnului nu pot angaja femei. Singurul agent economic care are mai multe angajate femei este fabrica de apa minerală, dar nu este suficient. De agricultură nici nu se poate vorbi.”

Din fericire, comuna este foarte aproape de Toplița. „Cele care nu își găsesc un loc de muncă în comună au posibilitatea de a face naveta la oraș”, ne spune doamna Crăciun.

Roxana Țintoșan