Stânceni, locul în care tradițiile se împletesc

Reporter: Aveți o localitate plină de bogății naturale. Există vreo strategie de exploatare a acestor bogății?

Primarul Dinu Ciobotă: Avem un master plan pentru dezvoltarea turismului, a agriculturii și a zootehniei. În ce privește industria, vom deschide într-un viitor apropiat o carieră de piatră care va oferi destul de multe locuri de muncă.

Reporter: Vorbeați despre turism. Despre ce este vorba?

Dinu Ciobotă: Suntem foarte hotărâți să dezvoltăm puternic turismul în zonă. Avem niște peisaje superbe de care e păcat să nu profităm. În prezent, suntem în mare căutare de investitori, care să ne împărtășească ideile.

Reporter: În privința infrastructurii, ce pași ați făcut?

Dinu Ciobotă: Suntem pe cale să facem un pas mare. Este vorba de un proiect în valoare totală de 2,5 milioane de euro, care vizează modernizarea comunei. Concret, vom extinde rețeaua de apă, vom introduce canalizarea și vom asfalta toate drumurile din comună. Totodată, în același proiect intră și reabilitarea sediului Primăriei, reabilitarea Căminului Cultural din Meștera, construirea unei grădinițe la Stânceni și construirea unui pod peste Mureș.

Reporter: Am văzut că școlile au fost renovate la cele mai înalte standarde.

Dinu Ciobotă: Acesta e un motiv de bucurie pentru mine ca primar. Am investit în doi ani 1,5 milioane de lei pentru reabilitarea școlilor, din care 700 de mii au fost din resursele Primăriei. A ieșit o treabă bună de care sunt foarte mândru. Școlile arată foarte bine și toate au dotările necesare, inclusiv centrale termice, apă curentă și canalizare.

Reporter: Într-un viitor apropiat, ne putem aștepta la o creștere economică rapidă a localității?

Dinu Ciobotă: Tot ce pot să vă promit este că în cel mai scurt timp, Stânceniul va fi o adevărată localitate turistică. Singura problemă care ne încurcă este DN 15, care ne alungă atât investitorii, cât și turiștii.

Reporter: Ce tradiții de Paști există pe aceste meleaguri?

Dinu Ciobotă: Nimic deosebit. Oamenii merg la biserică, se spovedesc, înroșesc ouă, taie mielul, fac cozonaci… La fel ca în alte părți. Există, totuși un specific al zonei. Suntem exact la granița Transilvaniei cu Moldova, de aceea, la Stânceni se împletesc tradițiile, obiceiurile și portul celor două zone.

Primarul localității, Dinu Ciobotă:

„Cu ocazia sărbătorii Paștelui, le urez tuturor cetățenilor comunei multă sănătate, fericire și putere de muncă. Totodată le solicit sprijinul și pe această cale, în atingerea țelurilor pe care ni le-am propus. Cristos a înviat!”

Tanti Tudora își iubește oile ca pe proprii ei copii

Deși tradiția cere neapărat sacrificarea unui miel de Paște, Tanti Tudora nici nu vrea să audă de o astfel de grozăvie. Își iubește oile ca pe proprii ei copii. O viață întreagă a fost o femeie respectată în comună. A lucrat mai întâi ca secretară la Primărie, apoi ca și contabilă. De când a ieșit la pensie însă, a început să crească oi. Nu pentru lapte, nici pentru lână și nici pentru carne. A vrut doar să-și mai treacă din urât și să aibă niște suflete blânde prin preajmă. Așa s-a pomenit că și-a îndrăgit animalele și că nu mai poate trăi fără ele. Mielușeii în special, sunt feblețea ei. Pe cei mai firavi îi ia în casă, ca nu cumva să se îmbolnăvească afară. Și pentru că nu s-a mai văzut animal murdar într-o casă de om gospodar, femeia îi spală din cap și până în vârful cozii cu… detergent de vase. “Oile sunt niște ființe foarte blânde și sensibile. Majoritatea oamenilor au sufletele mai haine decât ele”, ne explică tanti Tudora. Ultima ispravă a unui mielușel a pus-o pe gânduri și a emoționat-o teribil: “Eram zilele trecute în casă, grav bolnavă. Mă zvârcoleam în pat și mă tot văitam. La picioarele patului țineam înfofolit în rufe un miel de nici două săptămâni. La un moment dat, cum mă chinuiam eu, simt o răsuflare caldă pe obraz. Ce să vezi? Năzdrăvanul o fi simțit că mi-e rău și a sărit în pat să vadă ce am. Atât de mult m-a impresionat gestul lui, că am uitat și de durere și de tot…”

Cea mai bogată localitate din țară

La 90 de kilometri de Târgu Mureș, tocmai la extremitatea nord-vestică a județului este situată o comună tulburător de frumoasă: Stânceni. Peisajul fermecător învăluie cea mai bogată localitate din țară. Întreaga comună are doar 1500 de locuitori, în avutul cărora intră nici mai mult nici mai puțin decât 12.000 de hectare de păduri și de pășuni. Pe lângă acestea, o altă bogăție naturală o reprezintă piatra. Stânceniul este practic patria pietrei. Aici poți găsi, fără prea mare efort toate soiurile de roci care pot exista: piatră de râu, piatră de construcții, andezit cu duritate mică, numai bun pentru sculptat și bazalt care, după cum îl laudă localnicii, e lucios ca sticla. În comună există câteva cariere de piatră și în cel mai scurt timp urmează să se mai deschidă alte câteva. Se vorbește că în câțiva ani, în Stânceni va exista și o mină de aur. În jurul pădurilor de conifere răsar rând pe rând mici fabrici de prelucrare a lemnului. Izvorul de apă minerală este deja exploatat de o importantă fabrică de îmbuteliere. Și parcă n-ar fi fost de ajuns, o altă avuție vine să întregească zestrea unei comune extrem de binecuvântate: păstrăvăria care e lăsată moștenire de nobilii transilvăneni Banffy. Așadar, n-ar fi de mirare ca peste doar câțiva ani, în mica localitate de la marginea județului Mureș, economia să explodeze pur și simplu. O altă oportunitate a localității, cu ajutorul căreia edilii vor să aducă o mulțime de investitori, este turismul. Peisajele sunt splendide și îndrăgite de orice iubitor al naturii. Piscurile abrupte ale munților se întâlnesc cu apele învolburate ale Mureșului, într-un decor cum rar îți este dat să vezi.

Apa minerală de Stânceni

Izvorând din inima munților Călimani, apa minerală naturală carbogazificată Stânceni a fost lansată și promovată de Romaqua Group la nivel național din 2006. Compania mamă a fost înființată în anul 1991 și este situată în Borsec, județul Harghita.

Apa ce izvorăște în munții Călimani este o apă minerală de masă, carbogazoasă, care conține foarte mult fier, de altfel un element vital bunei funcționări a organismului. În special cei care suferă de boli digestive o apreciază într-un mod deosebit, datorită proprietăților nemaipomenite pe care aceasta le are.

La fabrica de îmbuteliere Romaqua Stânceni lucrează în prezent 100 de oameni, care îmbuteliază în sezon 1.500.000 de litri de apă minerală pe lună. Chiar dacă teoretic s-ar putea îmbutelia și vinde chiar și mai mult de atât, rațiuni ecologice impun cumpătare. În curând însă, încă 40 de persoane își vor putea găsi un loc de muncă pentru că urmează să se inaugureze încă o secție de îmbuteliere a apei minerale tot la Stânceni. Noua secție de îmbuteliere va fi într-o locație accesibilă, mai aproape de sursa de apă și de șoseaua națională, cu linii tehnologice moderne și performante. Producătorul a investit aproximativ 10 milioane de euro pentru extinderea capacității de producție.

Uimitoarea istorie a bisericii din Meștera

O clădire impresionantă pe care nici un călător care străbate valea Mureșului nu are cum să nu o remarce. Aceasta este biserica ortodoxă din Meștera. Cu sute de ani înaintea ei, a existat o mănăstire, care în anul 1750 a fost distrusă din ordinul Mariei Tereza. Într-o singură zi, soldații au dărâmat chiliile, biserica, iar pe călugări i-au înnecat. 150 de ani mai târziu, în anul 1900, o nouă biserică se construia aici. Se vroia ceva măreț, reprezentativ pentru întreaga suflare ortodoxă de pe valea Mureșului. Biserica a fost zidită din piatră, iar stâlpii corintici au fost sculptați de către meșteri italieni din filoane uriașe de andezit. La final lucrarea arăta uimitor. Construită în stil bizantin, era copia perfectă a catedralei Sfânta Sofia. În cel de-al doilea război mondial, nemții au distrus o parte a bisericii și i-au furat clopotele masive pentru a fabrica tunuri. Nu după mult timp, au venit rușii și au desăvârșit netrebnicia nemților. Într-un mod cu totul păgân, aceștia au intrat călări pe cai în lăcașul sfânt și au tras cu puștile în icoanele de pe pereți, distrugând picturile în întregime. Refacerea acestora a fost realizată mulți ani mai târziu, în anul 1988. Astăzi biserica este din nou măreață și impresionantă.