Stăpânul popicelor
Pentru târgumureșeanul Seres Alexandru aventura numită popice a început în urmă cu aproximativ 40 de ani. Atras de sportul în care precizia bilei lansate este cheia succesului, Seres a ajuns să practice jocul de popice la clubul Voința Târgu Mureș. Activitatea lui ca jucător a durat 10 ani, după care a decis să rămână în acest sport, ca antrenor.
În 1976 a devenit antrenorul principal al echipei de popice CS Electromureș. Avea să fie începutul unei cariere greu de reprodus în câteva rânduri. De atunci și până astăzi Seres a fost antrenorul principal al formației mureșene, iar activitatea lui în această postură continuă.
Palmaresul tehnicianului e impresionant. Dacă e să amintim doar câteva dintre cele mai importante realizări ale echipei, cu Seres la timonă, trebuie să vorbim de 17 titluri naționale, două locuri I la Cupa Mondială (cea mai mare întrecere a echipelor de club), câștigarea Ligii Campionilor etc.
Activitatea antrenorului Seres nu s-a rezumat numai la munca de la club. De 16 ani, cu două pauze de câte doi ani, târgumureșeanul conduce echipa națională a României, și o face bine.
10 ani de deplasări
Când vine vorba de timpul petrecut departe de casă tehnicianul Seres recunoaște că aceasta este una dintre laturile mai puțin entuziasmante ale vieții de sportiv. “Nu ai de ales. Dacă faci sport de performanță trebuie să înțelegi că e nevoie de sacrificii. Unul dintre ele este acel dute-vino specific programului competițional. Dacă stau să pun cap la cap toate zilele în care am fost plecat de acasă, cred că se adună în jur de 10 ani de deplasări, în aproape 30 de ani de antrenorat. EiÂ…asta e. Face parte din riscurile meseriei.”
Legat de succesul pe care l-a avut și îl are cu echipele pe care le antrenează, Seres e destul de zgârcit la vorbe. Preferă să-i lase pe alții să îi aprecieze munca. El a spus doar atât: “Trebuie să știi să îți alegi sportivii. La popice e nevoie de oameni care stau foarte bine cu psihicul. E nevoie și de forță, dar un rol extrem de important îl are latura psihică. Echilibul contează enorm.”
Antrenorul Seres ar avea multe de povestit despre momentele importante din cariera lui. E vorba de amintiri care ar putea umple o carte, tocmai de aceea îi e greu să aleagă câteva moment anume, pentru un top al celor mai interesante clipe petrecute pe pista de popice. “Nu știu ce să spun. Sunt foarte multe amintiri frumoase. Parcă momentul Bratislava, în 1999, când am câștigat Cupa Campionilor, a fost totuși cel mai interesant, cel mai pasionant. Ne-a ieșit totul atunci. Am trăit o mare bucurie”
La 63 de ani tehnicianul Seres se simte ca la începutul carierei de antrenor. O viață echilibrată și activă l-a ajutat să se țină bine. Nu-și arată vârsta și nici nu se gândește la retragere: “Atâta vreme cât sunt sănătos nu am cum să renunț la acest sport. E lucrul care îmi place cel mai mult, așa că nu am de gând să mă îndepărtez de activitatea sportivă. Sper să mai pot continua multă vreme”, a spus tehnicianul, iar după mina pe care o are când spune aceste lucruri e greu să-l contrazici sau să nu-l crezi….
