Uncategorized

Nebunia spitalului din Târnăveni continuă

Secţiile de psihiatrie şi neurologie reprezintă specificul spitalul din Târnăveni. În mod paradoxal veriga slabă a spitalului sunt chiar aceste secţii, bolnavii cronici fiind trataţi în condiţii nu tocmai bune. În plus, lipsa racordării la sistemul de canalizare a oraşului, numărul mic de cadre medicale continuă lista problemelor. Mai grav este faptul că cei de la conducerea spitalului se amăgesc singuri şi cred că se descurcă bine.

Conducerea spitalului din Târnăveni se arată destul de mulţumită, în sensul că începând din acest an s-a schimbat sistemul prin care CJAS decontează serviciile medicale. “Acum funcţionăm pe DRG, adică pe caz externat şi nu pe zi de spitalizare. Noul sistem are la bază o formulă realistă (se înmulţeşte valoarea unui indice cu o valoare ponderată şi cu numărul de externări). Astfel valorile obţinute sunt mai apropiate de realitate. Doar pacienţii cu boli pshihice cronice au rămas pe sistemul vechi”, a declarat Mircea Moldovan, directorul spitalului. Acest lucru înseamnă că pentru pacienţii cronici tariful pentru ziua de spitalizare a rămas la suma de doar 250 de mii de lei,  care nu s-a schimbat de câţiva ani buni şi care nu poate acoperi necesarul. Din păcate această categorie de bolnavi este “condamnată” în această instituţie, pentru că sunt pacienţi care au mereu nevoie permanentă de tratament, iar familiile lor fie nu vor, fie nu pot să-i îngrijească. Suma acordată pentru ziua de spitalizare este minusculă şi trebuie să acopere o cotă a salariilor de personal, medicaţia şi hrana. Astfel, spre exemplu, mâncarea pentru o zi este de 40 de mii de lei. Ori această sumă nu poate să asigure o alimentaţie echilibrată. În plus şi numărul cadrelor medicale care lucrează la secţia de boli psihice este insuficient. “Sunt patru medici care lucrează cu aceşti bolnavi, dar nici dacă ar fi 10 tot nu ar fi de ajuns. Mereu funcţionăm sub normative. Locuri vacante sunt însă medicii nu se înghesuie să vină la această secţie căci este o muncă dificilă. Nu o dată s-a întâmplat ca personalul medical să fie agresat de bolnavi. Sunt cazuri dificile, irecuperabile. E o muncă grea”, a declarat di-rectorul spitalului. Şi numărul paturilor s-a redus. Acum sunt 220 de pacienţi permanenţi. În schimb cazurile acute nu ridică mari probleme, durata de spitalizare este mică şi se încadrează în alt sistem. În această categorie se încadrează mai ales etilenicii, adică beţivii cronici care au episoade de agitaţie şi impulsivitate.

Datorii şi soluţii de ultimă oră
 
Restul secţiilor funcţionează pe sistemul DRG. Însă medicii au apelat la o metodă care ridică câteva semne de întrebare. “Dacă un pacient vine la noi încercăm să depistăm şi celelalte afecţiuni pe care le are, chiar dacă încă nu provoacă simptome nedorite. În acest fel cu o singură internare rezolvăm mai multe probleme deodată. Este şi avantajos din punctul de vedere al indicilor şi ne vom încadra bine financiar. Datorii la ora actuală avem, din cauză că finanţarea de până acum a fost defectuoasă, dar sperăm ca până la vară să ne redresăm. Am intrat în anul 2004 cu o datorie de 20 miliarde de lei. Avem restanţe la utilităţi, dar şi la medicamente, reactivi, materiale sanitare. Am avut greutăţi şi cu aprovizionarea,
n-au fost bani. Ne-am descurcat cum am putut. Am făcut apeluri în diferite părţi, cunoştinţe, relaţii”, a spus directorul spitalului. Oricum nici sistemul DRG nu este prea generos, aşa că o tactică potrivită ar fi ca persoanele din conducerea spitalului să nu lase ca acele relaţii să se răcească. Nu de alta, dar cu siguranţă va fi nevoie.

Spital vechi şi probleme mari

Însă problemele spitalului nu se termină aici. Clădirile sunt vechi, majoritatea “împlinind” onorabila vârstă de 106 ani. Grozăvia e alta. Spitalul nu este racordat la reţeaua de canalizare a oraşului şi este prevăzut doar cu un decantor. Astfel instituţia reprezintă o sursă majoră de poluare pentru râul Târnava. Agenţia pentru Protecţia Mediului însă nu a luat măsuri. “APM ne-a tot păsuit. În situaţia de faţă nu avem ce face. Racordarea la sistemul de canalizare se ridică la valoarea de 1,4 miliarde de lei. De patru ani mă tot lupt cu Prefectura, dar degeaba. Din păcate, nici Ministerul Dezvoltării şi Prognozei nu a aprobat proiectul, deci fonduri nu sunt”, a afirmat Mircea Moldovan. În condiţiile de faţă vor trece destui ani până când Spitalul se va racorda la reţeaua de canalizare, mai ales că presiuni nu sunt, APM devenind o instituţie de formă care s-a dovedit în mai multe rânduri neputincioasă în a lua măsuri drastice. Singurul aspect pozitiv rămâne dotarea spitalului cu două cazane noi, pentru apă caldă şi încălzire, dar din păcate doar teoretic deoarece ţevile sunt colmatate fiind şi foarte vechi, iar căldura se opreşte undeva şi sigur nu în saloanele cu bolnavi. Deci şi frigul a rămas o problemă.
Deşi deserveşte un număr destul de mare de locuitori (60 de mii) Spitalul Municipal Târnăveni nu se află într-o situaţie tocmai bună. În condiţiile de faţă nu ne rămâne decât să sperăm că nu ne vom îmbolnăvi.

Secţia de psihiatrie funcţionează la Târnăveni încă din perioada primului război mondial. Perioada coincide cu desfiinţarea secţiei de boli psihice din Bucureşti, astfel că bolnavii se trimiteau la spitalul din Târnăveni. Se pare că, directorul din acea vreme era bun prieten cu celebrul doctor Gheorghe Marinescu şi astfel se explică şi colaborarea dintre cele două spitale.

“La ora actuală politica Ministerului Sănătăţii pune accent mai mult pe asistenţa medicală în cabinetele medicilor de familie şi cele de specialitate, în sensul prevenirii şi tratării bolilor în stadii incipiente. Astfel şi numărul bolnavilor cu afecţiuni grave va scădea, deci şi numărul internărilor va fi mai mic  şi implicit şi costurile.”
(Mircea Moldovan)

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close