De la marunte abuzuri la violuri si sinucideri

O atmosfera halucinanta caracterizata de nenumarate abuzuri. Arestari, confiscari abuzive, folosirea armamentului din dotare în conditii neregulamentare, ocuparea ilegala a unor locuinte apartinând particularilor. Doar câteva dintre cele mai frecvente si marunte abuzuri comise de lucratorii aparatului represiv din România si implicit de cei din

judetul Mures. De cele mai multe ori trecute cu vederea, adica tolerate cu “voie de sus”, abuzurile se înmultisera

într-o asemenea masura încât pâna si mai marii din Securitate, Procuratura si Ministerul Afacerilor Interne

au fost nevoiti la un moment dat sa ia atitudine

împotriva celor care le comiteau.

Abuzurile – dincolo de faptul ca reflectau calitatea umana si profesionala a celor ce le savârsisera – prefigurau de fapt nasterea unei noi categorii sociale cu o noua mentalitate. Se nastea un nou tip de “stapân”, cel caruia, în numele imperativului “luptei de clasa” îi era permis orice. Cei care trebuiau sa vegheze la respectarea legalitatii erau de fapt primii care o încalcau. O faceau în deplina cunostinta de cauza, cu aroganta “stapânului” care credea ca totul i se cuvine. Un excelent studiu despre mentalitatea securistilor anilor ’50 ne ofera istoricul Rodica Cesereanu în Gulagul în constiinta româneasca, volum aparut in 2005. Potrivit lui George Catalan si M. Stanescu, în studiul Din istoria Securitatii publicat în 2004, în anul 1949 în compunerea acestei institutii erau un total de 3.553 de angajati din care 64% erau muncitori, 28% functionari, 2% intelectuali, 4% tarani si 2% fara profesie. Pâna spre sfârsitul deceniului sase aceasta stare de fapt nu s-a modificat esential. Mihaly, Lobb, Lothe, Simonis, Buday, Toth, Friedman sau Strul Mauriciu sunt doar cateva dintre numele de “rezonanta” ale tortionarilor mureseni intrate in mod nefericit in constiinta publica locala.

Exasperarea lui Draghici

“Majoritatea abuzurilor le fac tovarasii militieni…”, scria generalul locotenent Alexandru Draghici, ministrul Afacerilor Interne al Republicii Populare Române într-o nota informativea cu caracter intern difuzata la nivelul unitatilor din subordine, precum si la nivelul organelor Procuraturii Militare, în iunie 1955. Exasperat de cele constatate. Draghici trimitea un ordin observator catre toate unitatile MAI, inclusiv organelor de Procuratura Militara. În cuprinsul acestuia se arata faptul ca în urma controalelor facute pe CFR de catre Directia Financiara din Ministerul Afacerilor Interne, pe o singura regionala – regionala Brasov – într-o singura saptamâna au fost constatate, “o serie de nereguli si abuzuri din partea cadrelor Ministerului Afacerilor Interne, atât în ceea ce priveste manipularea, cât si utilizarea documentelor de transport pe CFR”. În cuprinsul aceleiasi note informative, era prezentata o situatie statistica aratându-se faptul ca atât cadre din MAI, cât si soldati si gradati din acelasi minister recurgeau deseori, atât la refuzul de a se legitima atunci când li se cerea acest lucru de catre organele de control, cât si la amenintari cu arma, substituirea de indentitate, fapt care le permitea sa calatoreasca cu alte documente de transport, dar si la falsificarea sau chiar vânzarea acestor documente. Ministrul Draghici mai arata: “Majoritatea abaterilor le fac tovarasii militieni care se urca înarmati în tren, fara nici un fel de documente de transport, nu se legitimeaza si în unele cazuri nici în fata organelor de control MAI, cautând sa intimideze prin calitatea pe care o au si accentuând pe faptul ca sunt înarmati”. În continuare, Draghici ordona masurile ce trebuiau luate la nivelul fiecarei unitati MAI, pentru ca asemenea fenomene sa fie stopate. Scolarizarea precara a cadrelor MAI din anii ’50 era una din cauzele acestei stari de fapt. Selectia cadrelor se facea pe criterii de origine sociala si atasament fata de cauza clasei muncitoare fara a se avea în vedere aptitudinile candidatilor si nici ciclul scolar absolvit de acestia, astfel încât la un moment dat s-a ajuns la situatia hilara în care, într-o promotie de cadre MAI din anii ’50 (cursuri scurte sau lungi), chiar daca primeau acelasi grad militar, puteau fi întâlniti subofiteri sau ofiteri cu patru clase primare, dar si cu gimnaziul – si mai rar – cu liceul absolvit.

Moralitate dubioasa,

competenta pe masura

Cea mai mare parte a abuzurilor comise de lucratorii MAI poate fi deci explicata si prin gradul precar de scolarizare, desi acest fenomen are si alte explicatii mult mai profunde. Cel mai frecvent abuz al militienilor si securistilor din Târgu-Mures, ca dealtfel din întreaga Românie a anilor ’50, îl reprezenta însa ocuparea abuziva a locuintelor unor particulari. Studiind arhivele Procuraturii Militare Principale Târgu-Mures am constat ca numai în decursul anului 1955, au fost peste 30 de asemenea situatii în jurisdictia acestei institutii. Partile vatamate îi reclamau în mod direct organelor de Procuratura Militara sau unitatilor militare în care erau încadrati cei ce comisesera abuzurile, iar uneori chiar Consiliului de Ministri al Republicii Populare Române. În cele din urma reclamatiile acestor oameni ajungeau tot la Procuratura Militara Târgu-Mures care trebuia sa se ocupe de anchetarea – mai mult formala – a acestor abuzuri, dar si de rezolvarea lor. Acestor frecvente încalcari ale legii li se adaugau si altele, precum confiscarea unor masini de scris, a unor aparate de radio si a altor obiecte de uz casnic sau personal. Totul se facea sub diferite pretexte, putin justificate chiar si din punctul de vedere al regimului.

Ocuparea locuintelor

dupa bunul plac

Popa Maria, domiciliata în Târgu-Mures, str. Varosmarty, nr. 34 facea o plângere în anul 1954 la Procuratura Militara contra organelor de Securitate aratând ca acestea ar fi ridicat din locuinta ei cu ocazia unei perchizitii un aparat de radio si o masina de scris. La scurt timp, Popa Maria si-a retras plângerea. La fel a procedat si farmacistul Teodor Alexandru, domiciliat în Târgu-Mures, str. Stefan cel Mare, nr. 22 care a sesizat Procuratura Militara asupra faptului ca în anul 1954 slt. de militie Raceanu Teodor si lt. de securitate Gheorghe Emanoil i-ar fi ocupat abuziv o camera. Si acesta si-a retras însa la scurt timp plângerea facuta anterior. Janosy Iolanda, functionara la Banca de Stat, filiala din Târgu-Mures, domiciliata pe strada Harghitei, nr. 6, îl reclama în martie 1955 pe sergentul de securitate Blaga Simion ca a ocupat abuziv, o camera din casa mamei sale. Acesta avusese concursul superiorului sau, locotenentul Onet. Daniel Stefan, din Târgu-Mures, strada Spitalului Vechi, nr. 3, reclama tot în martie 1955, faptul ca locotenentul Stoica a ocupat abuziv o camera din locuinta mamei sale. Daniel Stefan a ajuns sa se adreseze chiar si Consiliului de Ministri, dar fara nici o sansa. Asztalos Maria din Târgu-Mures, de pe strada Kemeny Zsigmond, nr. 22, depunea o plângere în acelasi martie ’55 la Procuratura Militara din Târgu-Mures reclamandu-l pe locotenentul Gheorghe Costea ca i-a ocupat abuziv o camera din locuinta.

Mereu mai multe abuzuri

Erau însa si situatii oarecum hilare. Spre exemplu, plutonierul Stefan Cazacu îl reclama pe locotenentul Gheorghe Ciobalca pentru ca nu-i dadea dreptul sa foloseasca toaleta comuna (ambii locuiau în Târgu-Mures, pe strada Calarasilor, nr. 35). Procuratura Militara si-a declinat competenta si i-a recomandat lui Cazacu sa se adreseze Tribunalului Popular al orasului Târgu-Mures. Makkai Vasile din Târgu-Mures, strada 7 noiembrie, nr. 39, a depus în mai 1955 o plângere împotriva plutonierului major de militie Vasile Fonogea pentru ca-l împiedica sa foloseasca locuinta ce-i fusese repartizata. Fonogea se instalase în acea locuinta si nu dorea sa o elibereze chiar daca Makkai avea repartitie primita de la Intreprinderea Judeteana de Gospodarie Comunala si Locativa. Silvia Bucur din Târgu-Mures, strada Soos Pal, nr. 3, reclama faptul ca locotenentul Ioan Mihailescu îi ocupa în mod abuziv locuinta, dupa ce, în anul 1951 a fost evacuata din aceasta. Procurorul Iuliu Bokor din Târgu-Mures l-a reclamat în mai 1955, la Procuratura Militara din localitate pe plutonierul de militie Petru Hodorogea ca i-ar fi ocupat în mod abuziv locuinta ce-i fusese repartizata. Procuratura Militara din Târgu-Mures a constatat ca cele reclamate erau reale si a cerut Militiei evacuarea lui Hodorogea.

O “umbrela” salvatoare – cardasia Procuraturii cu organele MAI

Ca o caracteristica generala, “pretentiile” celor care în anii ’50 ocupau abuziv anumite locuinte, camere din locuinte mai mari sau dependinte tinând de acestea erau mult mai modeste. Pretentiile lor aveau însa sa creasca în timp, pe masura ce acestia aveau sa urce în grad si în functii, deci în ierarhia aparatului comunist. Procuratura Militara însasi s-a vazut – nu de putine ori – în situatia de a interveni pentru a limita aceste abuzuri. Prin ordinul circular nr. 01140 din 19.05.1956, Procuratura Militara a Regiunii a 3-a Militare Cluj atragea atentia Procuraturilor Militare din subordine (Oradea, Baia Mare, Târgu-Mures, Timisoara, Stalin – Brasov) sa prelucreze masurile ce se impun pentru a limita abuzurile militarilor din MAI. “…procurorii militari, se arata în cuprinsul ordinului, trebuie sa tina o sedinta cu comandantii Directiei Regionale a MAI si cu responsabilul Sectiei Administrative a Comitetului Regional PMR în care sa se analizeze abuzurile savârsite de cadrele de securitate si militie”. Nu de putine ori însa, Procuratura Militara s-a dovedit o “umbrela” salvatoare pentru abuzurile comise de cei din MAI. Spre exemplu, numai în perioada 01.01.1957-01.09.1957, Procuratura Militara Principala Târgu-Mures a dat ordonanta de refuzare a pornirii procesului penal în 16 cauze, toate acestea referindu-se fie la cercetare abuziva, fie la retinere ilegala sau chiar la vatamare corporala grava a celor retinuti si cercetati de organele MAI.

Violata cu pistolul la tampla

Cele mai grave însa – dar mai putin cunoscute la vremea aceea – erau abuzurile comise în timpul anchetelor desfasurate de Securitate împotriva celor considerati periculosi pentru stabilitatea regimului comunist. Ordinul nr. 3 din 1960 al Sefului Procuraturii Militare Principale specifica în mod clar faptul ca: “…procurorii militari au obligatia de a asigura în conditii de buna calitate supravegherea urmaririi penale la organele MAI prin participarea la ancheta, îndrumari scrise la speta, etc…”. Invocându-se lipsa de personal si volumul de munca foarte ridicat procurorii militari participau mai rar la anchetele MAI, dar este indubitabil faptul ca ei cunosteau abuzurile comise de MAI. Au fost situatii în care gravitatea abuzurilor comise de organele MAI au determinat o reactie mult mai ferma din partea organelor de Procuratura Militara întrucât prin consecintele lor – cauzarea unor infirmitati fizice sau chiar decesul – abuzurile nu mai puteau fi musamalizate. Spre exemplu, Horvath Geza, din com. Bozont, raionul Sfântu Gheorghe îl reclama pe seful Postului de militie din localitate ca i-a violat în mod repetat sotia sub amenintarea pistolului. Kalamyos Miklos, Deme Agnes (gravida în luna a VII-a) si Kalamyos Virag îl reclamau în 1959 pe slt. de militie Laszlo Arpad pentru retinere si cercetare abuziva.

Sinucidere suspecta

in penitenciarul Targu-Mures

În 1960, sotia numitului Cucu Alexandru sesiza Procuraturii Militare Târgu-Mures faptul ca sotul ei, în timp ce se afla retinut pentru cercetari în ancheta Securitatii din Târgu-Mures pentru presupuse activitati contrarevolutionare ar fi fost determinat sa se sinucida de catre lt. de securitate Harmati Adalbert, cel care îl cerceta. Este posibil ca indicatiile venite pe linie de partid sa fi determinat o atitudine mai ferma din partea organelor de Procuratura Militara, comparativ cu cea adoptata de aceleasi organe de Procuratura la începutul anilor ‘50 pentru ca, în general faptele comise de angajatii MAI dupa anii ’60 au fost cercetate cu mai mare atentie, mai mult chiar, comitentii au fost trimisi în judecata Tribunalului Militar al Regiunii a 3-a Militare Cluj fiind ulterior condamnati, iar dupa ramânerea definitiva a sentintei, scosi din cadrele permanente ale MAI. Un referat al procurorului militar, maior de justitie Dumitru Farcas de la Procuratura Militara Târgu-Mures este elocvent în reflectarea calitatii umane si profesionale a angajatilor din MAI, dar si a starii de fapt din acest minister. Într-un interval de numai 8 luni, decembrie 1963 – august 1964, dupa cum arata procurorul militar Farcas, fusesera comise 17 fapte violente ale unor angajati ai MAI care avusesera drept rezultat vatamarea grava a integritatii unor persoane, infirmitatea unora dintre ei sau – dupa cum am vazut – chiar decesul acestora.

Nicolae BALINT

nicolae _balint@yahoo.com