Vlaicu deasupra Târgu-Mureșului

A uimit o lume. Și în mod cert a contribuit la schimbarea ei. Zborurile sale temerare – într-un moment în care aviația se afla abia în faza de pionierat – i-au umplut de admirație pe românii aflați de-o parte și de alta a Carpaților. Între 1911-1912, românii ardeleni au putut asista la mai multe zboruri demonstrative realizate de Aurel Vlaicu deasupra unor orașe din Transilvania. Pe data de 1 septembrie 1912, Vlaicu a zburat timp de 25 de minute și deasupra orașului Târgu-Mureș. A lăsat impresii profunde miilor de oameni veniți de pe Câmpie sau de pe Valea Mureșului și a Gurghiului ca să asiste la acel moment unic din viața lor.

Vlaicu a urmat Colegiul Reformat al Liceului Calvin din Orăștie, iar în anul 1902 și-a luat bacalaureatul la Sibiu (aici a fost coleg și cu poetul de mai târziu Octavian Goga). Așa cum menționa și Onisifor Ghibu care i-a fost profesor, Vlaicu nu excela la teorie, multe din rezultatele sale fiind mediocre și chiar submediocre, dar dovedea o excepțională înzestrare pentru partea tehnică a lucrurilor. Și-a continuat apoi studiile inginerești la universități din Ungaria și Germania, obținându-și diploma de inginer în 1907. După ce a lucrat un timp scurt ca inginer la Uzinele Opel din Russelheim s-a întors la Binținți, județul Hunedoara, localitatea sa natală, unde a construit un planor cu care a efectuat în 1909 mai multe zboruri. În toamna aceluiași an s-a mutat la București și a început construcția primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul a zburat fără modificări – lucru unic pentru începuturile aviației mondiale – în iunie 1910. În anul 1911 a construit un al doilea avion, Vlaicu II, cu care în 1912 a câștigat două premii memorabile la mitingul aerian de la Aspern, Austria. Pe o placă din gara Aspern se mai poate citi și azi o inscripție dedicată acestui mare aviator: “Pentru acest zburător participant la un concurs aviatic internațional, aviatorul și inventatorul Aurel Vlaicu, unul dintre pionierii aviației mondiale, care s-a clasat pe primul loc cu un avion de zbor de construcție proprie”.

“Un avion care a cucerit aerul maghiar…”

“După cum ziarul nostru a mai anunțat – se menționa într-un articol nesemnat din Szekely Naplo, articol apărut cu câteva zile înainte de 1 septembrie 1912 – Târgu-Mureșul va fi scena unui interesant eveniment cultural. În data de 1 septembrie 1912, la Râtul Măcelarilor va evolua cu un aparat de concepție proprie inginerul Aurel Vlaicu din Orăștie, singurul aviator al Ardealului în momentul de față…Dr. Varga Lajos, comandantul Poliției a eliberat deja cu câteva săptămâni în urmă autorizația de zbor și la Râtul Măcelarilor a și început deja montarea tribunei și a hangarului…”. Interesant este faptul că același ziar, Szekely Naplo, surprinde în mod onest și cu mult bun simț lipsa de interes a autorităților maghiare care fuseseră solicitate anterior de Vlaicu pentru a-l ajuta să-și construiască primul său aparat. Abia după refuzul acestora, Vlaicu se adresase autorităților din Regatul României unde de altfel și plecase în 1909. “Pentru că în cercurile aviatice maghiare Vlaicu nu a fost apreciat cum se cuvine, se menționa într-un alt articol din Szekely Naplo, cu toate că lor le-a cerut el primul sprijin. Neprimind nimic, bineînțeles. L-au ajutat însă românii… Supărați și amărâți, nouă nu ne-a rămas altceva decât să vedem cum pe piesele și elicea acestui avion care a cucerit aerul maghiar stă scris: fabricat în cutare și cutare fabrică din București…”.

Înconjurul Cetății

Nu numai presa de limbă maghiară care apărea la Târgu-Mureș, în 1912, acorda spații ample acestui eveniment. Chiar și în corespondența pe care mureșenii o purtau cu diferite rude din Transilvania evenimentul cel mai des amintit – și care probabil le eclipsa total pe celelalte – era anunțatul zbor al lui Vlaicu din 1 septembrie 1912. Impresiile despre zborul lui Vlaicu deasupra Târgu Mureșului au continuat să constituie însă subiectul central și la câteva luni după ce acesta se consumase. “De câteva săptămâni, scria un intelectual mureșan unei rude dintr-un alt oraș transilvănean, pancarte mari au vestit lumii că Aurel Vlaicu, eroul de la Aspern – pilot neîntrecut, vine la Târgu-Mureș pentru a arăta și compatrioților noștri secui biruința geniului românesc. Toate gardurile erau căptușite cu pancartele lui Aurel Vlaicu… Toate trenurile au sosit ticsite de lume românească. Zbor de succes admirabil. Vlaicu s-a ridicat de pe ritul măcelarilor la 4-500 de metri înălțime. A făcut cercuri mărețe, a înconjurat Cetatea… În zborul său, Vlaicu a trecut și peste acea vastă Tablă crăiască, unde a lucrat eroul de la Å¢ebea…”. Impresiile despre zborul respectiv au continuat să rămână la fel de vii și profunde și după șaizeci de ani. Iată cum rememora Vasile Buțiu din Târgu Mureș, zborul lui Vlaicu, într-un articol publicat de Vasile T. Suciu în revista “Vatra”: “..Eram copil de 10 ani și îmi aduc aminte că am venit și eu cu tatăl meu și mulți consăteni la Târgu-Mureș… Îmi aduc aminte că la vama de la la intrarea în Târgu-Mureș, la Sângeorgiu de Mureș, tata a cerut vama cerută de autorități. Am intrat în Târgu Mureș în căruța cu doi cai cu care am putut merge la locul numit Râtul Măcelarilor. Pe la ora 12,30, cei peste 15.000 de țărani și muncitori, în majoritate români, au văzut cum Aurel Vlaicu, a pornit aeroplanul său, cum 4 feciori îmbrăcați în frumoase costume naționale românești trăgeau de 4 funii pentru a asigura stabilitatea avionului până ce inginerul Aurel Vlaicu a făcut semn cu mâna de la volanul avionului să-l lase liber…”. La un an după aceea, în 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munții Carpați cu avionul său Vlaicu II – același cu care zburase și la Târgu-Mureș – Aurel Vlaicu s-a prăbușit. În anul următor, prietenii săi Magnani și Silișteanu au finalizat construcția avionului Vlaicu III, iar cu ajutorul pilotului Petre Macavei acest prototip a efectuat câteva zboruri scurte. Autoritățile vremii au interzis însă continuarea încercărilor. În toamna anului 1916, în timpul ocupației germane, avionul a fost expediat la Berlin. A fost văzut ultima dată în anul 1940.

“Firește că marea majoritate a noilor veniți erau români, care nu regretă niciun sacrificiu material când se ivește prilejul ca eclatantul succes al unui conațional de-al lor să se sprijine pe ei din punct de vedere material. Pentru că în cercurile aviatice maghiare Vlaicu nu a fost apreciat cum se cuvine, cu toate că lor le-a cerut el primul sprijin. Neprimind nimic, bineînțeles. L-au ajutat însă românii dându-i posibilitatea să construiască aparate, și așa se face că ieri el a putut deja zbura cu cel de-al doilea aparat al său. Supărați și amărâți, nouă nu ne rămâne decât să vedem cum pe piesele și elicea acestui avion care a cucerit aerul maghiar stă scris: fabricat în cutare și cutare loc din București…”.

(fragment dintr-un articol publicat în “Szekely Naplo”, ziar al Partidului Național al Muncii care se difuza și la Târgu-Mureș)

“Vlaicu a fost, pentru mine, un interesant document din punct de vedere pedagogic. Ca elev și ca student nu era dintre cei mai silitori… În schimb, câtă siguranță când se apuca să facă câte ceva. Geniul lui scăpăra de nerăbdare și pe ce punea mâna în adevăr se cunoștea. Cât de mult se înșeală aceia care judecă valoarea unui copil sau a unui elev după răspunsurile pe care le învață din carte…”.

(Marele pedagog Onisifor Ghibu despre Aurel Vlaicu)

Nicolae BALINT