Daneșul, fruntaș în tradiții

Una dintre puținele localități din județul Mureș, care mai păstrează un obicei specific de Paște, este comuna Daneș. “Străjeritul” s-a păstrat până astăzi, din generație în generație. Majoritatea comunelor din județul Mureș au uitat de obiceiurile și tradițiile de Paște. Autoritățile românești, atât centrale cât și locale, ar trebui să ia măsuri pentru stoparea acestui fenomen. Mai mulți etnologi au semnalizat pericolul plafonării culturii tradiționale românești, prin pierderea anumitor cutume și moșteniri ancestrale, pe care nu le vom mai putea recupera niciodată.

Străjeritul de la Daneș

Comuna Daneș este singura din județul Mureș în care se mai păstrează obiceiul străvechi al “Străjeritului”. Această datină durează din Vinerea Mare până a doua zi de Paște, perioadă în care anumiți feciori din comună fac strajă la patul Mântuitorului, expus simbolic în biserică. Străjerii, în număr de 10, sunt tineri necăsătoriți, de diferite vârste. Ei sunt conduși de un vătaf, cel mai vârstnic și mai experimentat dintre “străjeri”, care dirijează comportamentul lor în funcție de slujba religioasă. Ritualul “străjeritului” este unul foarte riguros pentru că vătaful cunoaște toate amănuntele, atât laice cât și religioase, el practicând acest obicei de peste 10 ani. Îmbrăcămintea “străjerilor” se transmite din generație în generație, ea nefiind schimbată de sute de ani. Garderoba feciorilor este compusă din strai popular specific zonei, cu nelipsita căciulă de blană de miel și mai ales “vrâsta” care reprezintă simbolul “străjerilor”.

Primarul din Daneș, Moșora Nicolae, ne-a declarat că în a doua zi de Paște se mai organizează și un program artistic al elevilor din Criș, care conține cântece și dansuri populare specifice comunei. Cel mai cunoscut și original dans este cel intitulat “Rara de la Criș”, care se cunoaște și se mai practică doar în Daneș.

Pragșorul din Bistra, Alba

Bistra este singura comuna din Ardeal în care se mai păstrează, de peste 250 de ani, obiceiul Pragșorul. În ceea ce privește partea laică, Pragșorul este un obicei de Paști adus în comuna Bistra, de la Roma, de Episcopul Blajului, Petru Pavel Aron, pentru a consolida procesul de catolicizare a populației. El a primit această însărcinare de la împărăteasa Maria Tereza care, în semn de recunoștință pentru misiunea îndeplinită, l-a numit “Petru-Pavel-Aron de Bistra”. Implicația religioasă a acestui obicei, datorită râvnei celor două Biserici: Ortodoxă și Catolică) a făcut ca până în prezent să nu fie împrumutat de comunele învecinate, deși au existat câteva încercări fără rezultat în acest sens, dar menținut aproape neschimbat în Bistra. Pentru desfășurarea acestui obicei se formează o echipă de feciori necăsătoriți din sat, numiți “CRAI”. Pragșorul se desfășoară pe parcursul a trei zile: a doua și a treia zi de Paști și în prima duminică după Paști. Petrecerea din ultima zi mai este numită și Pragșorul Mic. A doua zi de Paști, după slujba de la Biserica, craii îmbracă portul popular și, însoțiți de un taraf, merg prin sat, din casă în casă, strigând: “hop, hop, hop, vivat!”. Craii invită fetele să participe la balul organizat de ei, bal care începe în seara aceleiași zile. Fetele care sunt vizitate și invitate la bal oferă bani și ouă roșii. Cea mai darnică va fi desemnată “Prima Crăiasă” a Pragșorului. Desemnarea se face de către crai, la întoarcerea acestora din sat, la locul de desfășurare a petrecerii, comparând sumele primite de la fete. Numele Primei Crăiese este tăinuit până la începerea petrecerii, când este aleasă din mulțime și condusă la Primul Crai. Cei doi au onoarea să înceapă jocul în ritmul muzicii și sub privirile sătenilor, astfel dezlegându-se dansul, hora, cântecul și voia bună după Marele Post. Petrecerea durează până în zori, reluându-se în după-amiaza următoare și, la fel, în duminica următoare. La această petrecere nu există o taxă impusă. Modul de colectare a banilor se face umblând cu batista prin sală, în timpul jocului și strigând: “hop, hop, hop, vivat!”. Cel căruia i se adresează se oprește din joc și pune pe batistă o sumă de bani, după care i se multumește și este rugat să servească “un gât” de țuică. Din banii colectați sunt suportate cheltuielile pentru organizarea petrecerii.

Există și o parte religioasă în Vinerea Mare, după amiaza, Craii instalează în curtea bisericii toaca și țevile special pregătite pentru “pușcături”. Acestea vor rămâne aici până în dimineața celei de a doua zi de Paști. Toaca este păzită în această perioadă de către crai, ca să nu fie furată. În caz că se va fura, va trebui răscumpărată, altfel organizează Pragșorul cei care au furat-o, dar pe cheltuiala Crailor. Tot în Vinerea Mare, seara, are loc slujba Înmormântării sau Prohodul Domnului, iar spre dimineață Sfânta Liturghie și sfințirea Paștilor. În acest timp, până după înconjurarea Bisericii cu Sfântul Epitaj, Mormântul Domnului este păzit de Crai, îmbrăcați în ținută militară și înarmați cu sulițe. Garda se schimbă din 10 în 10 minute, la semnul comadantului. De la Vinerea Mare și până în dimineața celei de a doua zile de Paști, se bate toaca și se pușcă din țevile pregătite special. În ziua de Paști, după vecernie, în curtea Bisericii este ales Primul Crai care, după tradiție, trebuie să se căsătorească în acel an. El este ales la propunerea celorlalți, în fața sătenilor și a preoților. Aceștia aprobă alegerea făcută și-i felicită pe toți Craii, urându-le succes. Joi, în săptămâna Patimilor, după ce s-au pregătit cu post și rugăciune, toți membrii Pragșorului merg la Biserică la ora șase dimineața, se spovedesc și se împărtășesc, după care pregătesc partea religioasă a Pragșorului. (I.A.)