Everybody, hands in the air! Let”™s give piss a chance!
Eram într-o seara, într-un bar, cu baietii. Care bar? Nu pot sa spun, ca acolo ne mai da si pe caiet… Ce discutam? stiti vorba clasica: noi, baietii, nu stim decât fotbal, femei, politica, masini si bautura, desi nu recunoastem niciodata asta. Asa ca, am baut niste spirtoase si pentru a stinge vapaia am consumat si niste bericioaice. Din una-ntr-alta, dupa a doua bere simti-i brusc o atractie nestapânita de a vizita încaperea aceea mica, stiti voi care. Ma ridic de la masa si ma duc tinta spre locul vizat. Deschid usa si intru. Nimic nu prevestea ce avea sa mi se întâmple, camera era una ca oricare alta, cu gresie pe jos, cu faianta pe pereti, cu miros întepator si cu susur de tevi. Ma proptesc în fata vasului alb, dau sa pun mâna pe prohab când ce sa vezi, în fata ochilor mei apare un anunt:†În atentia utilizatoruluiâ€! Adica eu, între noi fie vorba, am mai fost eu facut utilizator de internet, utilizator de telefonie mobila, dar pâna în seara aceea nu s-a referit nimeni la mine ca fiind utilizator de closet, dar am depasit momentul si am cititi mai departe : „Pentru a putea trage apa la toaleta, dupa utilizare, trebuie aplicat rezervorului un pumn lateral. În caz contrar rezervorul de apa ramâne gol!!!†Aaa, da? Continui actiunea pentru care am venit acolo, între timp analizam si continutul anuntului, trag apa din instinct si dau sa plec. Totusi, anuntul nu-mi dadea pace, doar îmi era adresat mie, utilizatorul. Ma întorc, ma uit tinta la rezervor si îi aplic un croseu de dreapta, cum i-a tras Bute lui Balbi de l-a facut K.O. Înfierbântat, mai aplic si doua picioare vasului de toaleta si ascult multumit cum apa inunda rezervorul. Citesc si finalul anuntului, partea în care mi se multumeste, zic „Cu placere†si plec satisfacut ca eu, utilizatorul, mi-am facut datoria.
Usurarea reloaded
Buna (hâc!), sunt tot eu, utilizatorul de closet. Alta seara, alt local, tot la bere, tot cu baietii, aceeasi nevoie de a vizita încaperea mica. Uitasem de seara în care am fost îndrumat sa bruschez rezervorul toaletei, când în fata ochilor vad scris frumos, de mâna, urmatoarea rugaminte: â€Va rugam, respectati toaletaâ€. Inima mi s-a facut mica, cât un purice. Asadar stiau de rezervorul facut K.O. la crâsma vecina si pretina. si pentru a nu repeta isprava, ma implorau sa nu fac pe nebunul si în aceasta toaleta. M-am simtit ca în reclama aceea în care un copil privea pe geam cum un vecin batea cu bestialitate un covor, iar el îsi promitea ca nu va bate niciodata covoarele pentru ca le doare. Dar eu, m-am lasat ademenit de anuntul înselator în care mi se cerea sa lovesc rezervorul. Eu, utilizatorul, nu m-am gândit, ca are si el suflet si ca-l doare. N-as fi putut trai cu vina ca n-am respectat toaleta, eu, utilizatorul ei. si brusc am realizat ca nu sunt demn sa ma folosesc de bunavointa ei. Nevoia era însa de nestapânit, trebuia sa ma usurez de povara. În nebunia mea bahica am iesit valvârtej pe usa si am profitat de umbra primului copac iesit în cale. Acum cred, totusi, ca nu am gresit, pentru ca noi toti suntem copiii naturii si ea ne iarta si ne suporta asa cum suntem (pâna când, nu se stie). Chiar daca utilizarea toaletei nu va mai fi niciodata la fel, ma întorc, cu strângere de inima, în micile încaperi, cu speranta ca rezervoarele se vor umple cu apa printr-un procedeu clasic, fara ca eu, utilizatorul lor, sa mai fiu nevoit sa le aplic vreo lovitura.
