Evenimente inghesuite. In borcanul planetar

Ne potopesc noutatile de tot felul, de prin toate locurile pamantului. Caci, deh (!), cu mijloacele astea sofisticate (si ultra-prezente) de comunicare in masa, nimic nu ramane nespus din ce-ar trebui sau din ce n-ar trebui spus. Va sa zica, într-una si aceeasi perioada, se întâmpla sa se învolbureze, bunaoara, evenimente de aici, din Europa (unita) si din America (de nord). Punându-ne pe gânduri, ba chiar pe o pseudo-meditatie. Un exemplu, în acest sens, îl reprezinta stirile din ultimele zile care ne-au aratat, în paralel: a) de la noi: începe campania electorala (oficiala…) pentru alegerile parlamentare; b) din Europa (unita): compatriotul nostru rezident în Italia a fost condamnat la o groaza de ani de închisoare, pentru omor; c) din America (de nord): cetatenii sunt chemati la vot pentru a-si stampila noul presedinte.

Luna campaniei electorale (ivita o data la patru ani, în cazul celei parlamentare) ar trebui denumita luna cetateanului. Care apare, precum orice cometa serioasa, doar înainte de marile evenimente, prevestind, de-a valma, bune si rele (vezi credinta populara stramoseasca). Adicatelea, o data la 47 de luni cetateanul are dreptul sa viseze ca-si vede visul cu ochii. Întrucât, daca pâna atunci au mers trebile cum au mers ori nu prea (si asta-i valabil pentru mai toate puterile pe care le-am încercat în frumoasa – noastra (!)- democratie, nefiind o referire la ultima ori doar la ea), apropierea campaniei baga lumea în priza. Lumea buna, va sa zica. Aceea care poseda vocatie uninominala la scaun ergonomic de parlamentar. Care îti arata disponibilitatea ce a zacut în stare de (semi-)latenta în anterioarele 47 de luni. Astfel încât, chestiuni care au fost respinse de-a rândul în perioada de necampanie devin, deodata, foarte admisibile, de bon-ton si chiar umane în luna preelectorala. Ba si înainte de ea. Caci precum tot sportivua, doritor de medalie (de gât), si policitianua porneste la antrenamentul promisiunilor si al confectionarii de imagine, anterior perioadei oficiale de campanie. Asa ca, zile mai faste decât astea, pentru a obtine ceea ce vreti, nu veti mai gasi decât peste patru ani fara o luna. As vrea sa spun ca-s curioasa care va fi continuarea telenovelei promisiunilor, dupa instraurarea puterii alese. Dar modalitatea sistematica în care au esuat multe dintre aceste angajamente (facute cu mâna pe inima, în momente extrasistolice) ma fac sa nu-mi fac iluzii. Mare-ar fi mirarea daca faza cu gusa si cu capusa, transpusa, desigur, într-o modalitate igienica (fara de capuse reale) s-ar verifica pe câmpul de actiune. Deci, daca bunele intentii (exprimate) n–ar pava doar calea spre… Parlament, ci ar fi si baze concrete de viata.

Totusi, bine ca n-veam de ales din candidatii a o suta saptezeci si ceva de partide, ca dupa Decembrie 1989. Despre întortocheatul, întru Domnul, uninominal, cu alta ocazie.

Ne-am suparat rau pe italieni când au vrut sa ia masuri neeuropene în ce ne priveste. Iar mai marii nostri au actionat pentru evitarea punerii loc în practica. Pe buna dreptate, caci nu indivizii aia ne reprezinta. Cel putin asa stim si zicem noi. Dar, de pilda, ce-am zis despre poporua X când i-am gasit cetatenii hacuiti prin geamantane pe râul capitalei? Sau despre poporua Y când cetatenii lui le-au tras tepe majore alora ai nostri, aducându-i la sapa de lemn? Pai, fix ceea ce zic urmasii Romei despre noi. S-au facut speculatii în privinta vinovatiei compatriotului nostru proaspat condamnat la 29 de ani de închisoare. Nestiind ce-i în dosar, nu ne putem pronunta. Numai ca, din pacate, dupa faza asta stupefianta au urmat altele asemenea. Tot cu cetatenii nostri pe post de subiecti activi. Casapirea, pâna la ultima suflare, a batrânului ce trebuia îngrijit sau furtul copilului, de câteva luni, din patutul personal, în timp ce mama lui se afla în gradina din fata casei (si a observat, siderata, o persoana cu fuste multiple, fugind prin curte, înspre strada, cu copilul ei în brate). O magarie din asta (a unora care nici aici nu fac cât o ceapa degerata) sterge zece ani de comportament ireprosabil (al altora, pusi pe munca, pe brânci).

Vestita America, la care ne-am raportat cu toate sperantele (atunci când ne înfundam în ghearele sovieticilor) si ne mai raportam si acum (când vrem un posibil scut, în fata atâtora…) a ajuns la rascruce. Nu pentru ca au venit alegerile prezidentiale, ci pentru ca este pe cale sa înscrie o premiera, de la constituirea ca natiune, în cuget si-n simtiri (prin acel „United States IS”, în loc de ”United States are”). O spunem fara umbra de conotatie negativa, ci doar pentru a marca mersul vremilor, de asta data înspre normalitate. Rasistii (înca destui) si misoginii (înca foarte multi) au primit o strasnica lovitura sub centura, când pentru candidatura democratilor s-au înfruntat o femeie si un barbat de culoare. Iar lovitura va continua, se pare, cu alegerea ultimului, pentru stapânirea provizorie a „biroului oval”. Ni s-a spus ca, pe ultima suta a campaniei, can­didatii lucreaza pentru captarea electoratului indecis. Ce proba mai clara de vot uninominal? Caci indecisii din ceasul al 12-lea nu vor alege nici ideologie, nici stindard de partid, ci vor pune pecetea pe numele celui pe care îl plac mai mult. Si mai mult.

Ce va fi la ei, am vazut, caci, de la o vreme, începea a fi de prevazut. Ce va fi la noi este, însa, mirarea mirarilor si minunea minunilor. Cu durata efemera de 1 pâna la 3 zile si cu efecte de 1 la 48 de luni.

Andreea CIUCA