Te furăm! Asigurat!

Firmele de asigurări câştigă sute de miliarde ilegal prin obligarea cetăţenilor la plata unor asigurări de sănătate la ieşirea din ţară

Românii nu mai sunt obligaţi să achiziţioneze asigurare medicală pentru nu mai puţin de 22 de ţări din Europa si Orientul Apropiat, cu care autorităţile de la Bucureşti au semnat acorduri de reciprocitate în domeniul sănătăţii. Printre aceste state se numără destinaţii favorite ale compatrioţilor noştri, cum ar fi Grecia, Turcia, Ungaria sau Bulgaria. În ciuda acestui fapt, marea majoritate a firmelor de asigurări, şi a agenţiilor de turism cu care colaborează, vând încă poliţe medicale turiştilor care aleg să-şi petreacă vacanţa în aceste ţări.

Puţini sunt cei care ştiu că cetăţenii români nu au nevoie de asigurare medicală atunci când călătoresc, lucru valabil pentru 22 de state, în marea lor majoritate din Europa. Motivul este unul foarte simplu: România are încheiate acorduri mai vechi sau mai noi cu respectivele ţări, printre prevederile acestora numărându-se şi acordarea de asistenţă medicală reciprocă. Ca urmare a convenţiilor cu pricina, compatrioţii noştri care viziteaza Grecia, Turcia, Ungaria, Marea Britanie, Bulgaria, Moldova, Iugoslavia, Tunisia, Egipt, Ucraina, Croaţia sau Slovenia, dar şi Cipru, Rusia, Siria, Macedonia, Albania, Lituania, Armenia, Liban, China sau Cuba, au dreptul să primească asistenţă medicală fără plată. Deşi acordurile pomenite mai sus sunt în vigoare, agenţiile de turism şi chiar firmele de sigurări îi obligă pe români să cumpere asigurări medicale şi pentru statele în care, în mod normal, ar fi fost scutiţi.

Statul şi firmele de asigurări ignoră Constituţia!

Conform articolului 11 din Constituţie, “tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
În Legea nr. 177 din 11 aprilie 2002 se stipulează clar obligativitatea asigurării medicale: “nu se aplică în cazul cetăţenilor români care călătoresc în ţările cu care România a încheiat acorduri, întelegeri, convenţii sau protocoale pentru acordara asistenţei medicale pe bază de reciprocitate în domeniul sănătăţii”. La mai puţin de trei săptămâni după aceea ordinul 311 emis în comun de Ministerul de Interne şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei, stipula în mod clar cele 22 de ţări în care românii sunt scutiţi de asigurare. Am amintit şi de organele statului deoarece vameşii solicită aceste poliţe de asigurare, ignorând legea.

Hoţie de miliarde!

Sumele care intră astfel în buzunarele companiilor de asigurări nu sunt deloc neglijabile. Astfel, în 2001, de pildă, Bulgaria a fost vizitată de 227.000 de cetăţeni români şi Grecia de peste 100.000. În Iugoslavia au ajuns în 2001 aproape un milion de compatrioţi, iar în Ungaria nu mai puţin de trei milioane. În total, numărul românilor care au vizitat cele 22 de state pomenite mai sus a fost de aproape cinci milioane într-un singur an.
Pentru a vă demonstra că firmele de turism şi implicit cele de asigurări obligă cetăţenii să-şi facă asigurare, am făcut un raid prin oraş. Iată concluziile la care s-a ajuns. Firmele de turim Total Tours, Trans Europa şi Galaxy ne-au răspuns că, ” legea spune că trebuie poliţă de asigurare”. Mai mult, la Turism Grand ni s-a comunicat că este obligatoriu deoarece “în ofertele de turism este prevăzut acest lucru”.
Societăţile de asigurări declară în unanimitate acelaşi lucru. Pentru a nu vă obosi îl cităm doar pe inspectorul Szilveszter Csaba de la Alianz -Ţiriac “Am primit prin fax o înştiinţare legată de acest lucru, dar să ştiţi că lucrurile nu stau aşa. Am păţit-o pe propria piele chiar în Ungaria. Noi le spunem cetăţenilor că nu sunt obligaţi să încheie asigurare dar trebuie să înţelegeţi că este spre binele lor”. Trebuie să subliniem faptul că domnişoara care se ocupa de asigurări medicale habar n-avea de acest acord. Ne întrebăm, după declaraţia inspectorului, oare asupra cărui lucru îi informează domnişoara pe cetăţeni? Credem că doar asupra sumei pe care trebuie s-o achite cetăţeanul pe asigurarea medicală.

Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii, care ar trebui să aibă grijă de respectarea acordurilor, au refuzat să comenteze oficial problema, spunând ca nu au nici o sesizare de acest gen. Neoficial, angajaţi ai MSF spun însă că instituţia nu are fondurile şi logistica necesară monitorizării modului în care se pun în practică tratatele.