“Teatrul Național se află într-un moment critic”

Cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, sărbătorită pe 27 martie, directorul Teatrului Național, Vlad Rădescu, ne-a prezentat rolul teatrului în contextul actual, precum și locul instituției pe care o conduce în perimetrul cultural târgumureșean.

Reporter: Cât de importantă este această sărbătoare mondială?

Vlad Rădescu: În mod tradițional este o sărbătoare pentru toți slujitorii teatrului, dar este importantă și pentru public, deoarece teatrul și actorii nu pot exista în absența publicului. Aici și intenția noastră de a tranforma această sărbătoare într-o sărbătoare comună, de a oferi publicului spectacole în condiții deosebite.

Rep.: Cum ați defini teatrul?

V.R.: Aș pomeni mai degrabă de altceva, am crezut că teatrul înseamnă comunicare mulți ani de zile. Asta nu înseamnă că acum la o vârstă mai matură și mai înțeleaptă mi-am schimbat această părere, dar teatrul nu înseamnă doar comunicare, ci și transfer de energie. Asta se observă mai ales la spectacolele de succes, dar și în spectacolele care se află în extreme, unde are loc un transfer de energie pozitiv, când piesele au succes. Când spectacolele nu se bucură de un succes din partea publicului, degeaba există o comunicare dacă nu există și un transfer ener¬getic. Omul iese de la spectacol, transformat în bine, cu o altă energie po¬zitivă, după ce a participat la aceea clipă de strălucire și magie care se numește teatru.

Rep.: În contextul schimbărilor sociale, cum a evoluat teatrul? Din ce se mai inspiră el?

V.R.: Inspirația a rămas aceeași, în sensul că e la îndemână creatorilor de teatru să-și folosească imaginația și fantezia, pentru a se inspira și pentru a ins¬pira pe spectatori. Teatrul altminteri, nu s-a modificat în datele sale esențiale, poate doar nu mai e un ritual. Teatrul a pornit dinspre ritual, spre spectacol popu¬lar, s-a transformat, așa că teatrul rămâne o minune, el reprezintă a opta minune a lumii.

Rep.: Se poate concepe o viață fără teatru, fără joc?

V.R.: Fără teatru, viața cu siguranță ar fi mult mai săracă pentru toată lumea. Fiecare ar trebuie măcar o dată-n viață să vadă un spectacol de teatru, și cred că devine o amintire cu totul specială în măsura în care nu se repetă. Cred că spectatorul care merge la teatru este îmbogățit, întărit, nu doar energetic, ci spiritual și moral. Teatrul, de-a lungul vremii, a devenit un reper de comportament, de înțelegere a lumii și a vieții.

Rep.: Cât de mult contează unitatea în această lume?

V. R.: Este foarte greu de realizat la un moment dat această unitate. Teatrul la un moment dat a devenit un fel de sport de echipă, și acest fenomen a fost cel care l-a întărit în contactul nemijlocit cu strada, cu spectatorul trecător. Înainte de a fi un teatru de repertoriu, teatrul a reprezentat un spectacol popular oferit celor de pe stradă. Azi trăim o vreme de respect pentru arta noastră, în ultimii ani, care ar fi bine în această perioadă să se transforme și într-un respect financiar, pentru că, iată, Teatrul Național din Târgu Mureș se află într-un moment critic datorită subvenției submediocre de care a beneficiat, sau mai degrabă de care nu a beneficiat.

Rep.: Unde-și găsește locul Naționalul din Târgu Mureș?

V.R.: El este un teatru special pentru mine, din mai multe puncte de vedere. În primul rând este teatrul unde eu am debutat, fapt la care eu țin foarte mult. Atunci, în urmă cu mulți ani, când am venit aici, am descoperit un teatru de o foarte bună și înaltă calitate, într-o co¬mpeteție egală cu cele mai bune spectacole din București. O vreme acest nivel înalt, de performanță artistică s-a conservat, după aceea, din nefericire, lucrurile nu au mai stat așa. Totuși, momente de strălucire au existat de-a lungul anilor, atât la secția română cât și la secția maghiară. Rămâne un loc special pentru mine, fiindcă este un teatru mare, cu o clădire care acum 40 de ani era o cladire modernă, iar acum, din păcate nu mai reprezintă un spațiu modern, o clădire aflată într-o stare avansată de degradare, pe care noi încercăm să o salvăm. E un teatru mare, o clădire mare, într-un oraș relativ mic, care are două trupe, două companii separate, cu public diferit, astfel că potențialii spectatori se împart iarăși la doi, pentru că nu cred că un oraș de 160.000 de locuitori, mai are o sală de 600 de locuri, așa cum au locuitorii din Târgu Mureș.

Rep.: Ce persoane v-au marcat profesional aici la Târgu Mureș?

V.R.: Unul dintre ei a fost cel care a înființat teatrul stabil, de repertoriu, aici la Târgu Mureș, maestrul Tompa Miklos, o mare personalitate a teatrului pe care am avut bucuria să-o cunosc personal. De asemenea a activate aici un regizor cu totul și cu totul deosebit Harald Gyorgy, dar și personalități care au lucrat la secția română, precum Dan Micu, Liviu Ciulei. Dintre actori care au activate aici să-i pomenesc doar pe Florin Zamfirescu, pe actualul rector al Universității de Artă Teatrală și Cinematografie din București, Gelu Colceag, dar și mulți alții. Ambele trupe, atât cea română cât și cea maghiară, au avut întotdeauna oameni valoroși.

Rep.: Dacă trecutul sună bine, în privința personalităților care au activat aici, care sunt perspectivele de viitor?

V.R.: M-ați prins acum după o întrunire a consiliului administrativ al teatrului, în care tocmai am analizat resursele bugetare, care ni s-au pus la dispoziție, și perspectiva nu arată deloc strălucitoare. Rămâne să găsim resursele noastre de inspirație, ale colaboratorilor noștri, ai celor din teatru, să-i convingem pe alții din alte teatre, sau liberi profesio¬niști de valoare să vină să ni se alăture, în încercarea de a readuce performanța teatrală la nivelul dorit de noi toți. Nu vom putea realiza acest lucru, doar bizuindu-ne pe resursele Ministerului Culturii de care aparținem, și dacă nu ni se vor alătura în demersul nostru și forurile locale. Noi suntem în primul rând un teatru pentru târgumureșeni, și am dori să simțim o apropiere mai mare, mai sinceră, mai consistentă din partea Primăriei, a Consiliului Local și Județean. N-aș vrea să par rău, dar din păcate aceea concretizare nu a apărut, și nu simțim suficiență prietenie și dorință de sprijin din partea celorlalți. Nu simțim aceea dragoste pe care ar trebui să o percepem și pe care noi o oferim locuitorilor Târgu Mureșului. Îi așteptăm într-un număr mult mai mare pe târgumureșeni la teatru, sălile de spectacole să fie cât mai pline, deoarece spectacolele sunt bune, și vrem să le facem și mai bune, mai atractive, cu actori buni. Cu atât mai mult cu cât dorim ca într-un an de zile să mai deschidem o sală aici, în incinta Teatrului.

A consemnat Alin ZAHARIE