Anemometrul masoara anemia?
Vremea capricioasa din zilele trecute, cand dimineata era zapada de câtiva centimetri pe copaci, la pranz caldura te facea sa-ti duci haina pe brate, iar intre cele doua anotimpuri, vantul iti modela coafura dupa bunul sau plac, mi-a venit ideea pentru farsa din acest numar. Sau pentru ca pe 23 martie se sarbatoreste ziua Meteorologiei? Poate din ambele motive.
Anemometrul! Datorita asemanarii cu denumirea unei boli, este vorba de anemie, cauzata de lipsa de fier sau de existenta unei afectiuni ale organismului care scade numarul celulelor rosii din sange, m-am gandit sa-i intreb pe cultii mei despre aparatul care masoara anemia! Anemometrul desigur masoara viteza vantului!
Ca sa fiu si mai convingatoare, am dat si numele unui aparat din America, un anemometru adevarat, dar daca iei omul pe nepregatite, zici ca esti dealer de aparatura care masoara anemia, chiar daca acesta se numeste anemometru, cel intrebat isi spune pareread – de obicei – pentru ca sunt si culti care sunt in trafic, nu au acoperire sau sunt in afara programului si nu vor sa declare nimic, ca sa nu-i descalt pe o vreme atat de nesigura!
Intreb un domn ascuns din cauza ninsorii sub o poarta deasupra careia stau scrise mai multe denumiri de partid. N-am nimerit bine, caci omul ori nu intelege, ori nu aude bine. Repet intrebarea ceva mai tare, ba mai si traduc, dar nu-i nevoie, întelege, dar nu pricepe ce vreau! Omul e pensionar si are o mie si una de belele, dar anemic inca nu e! “Eu mananc orice, nu sunt anemic doamna, nici portofelul nu duce lipsa de fier, mai mult ii lipseste hartia”, zice foarte serios, dar anemometru nu vrea. Nici eu nu-i spun ca aparatul masoara viteza vantului caci figura omului imi da de inteles ca nu-i arde de gluma si n-am chef sa folosesc anemometrul in caz ca-mi ar face vant! O doamna abordata in statia de autobuz -sustine ca ar fi foarte cunoscuta in oras – imi fac mea culpa, habar n-am cine e! – refuza sa stea de vorba, tocmai din aceasta cauza, ca “intelegeti ca nu pot, ani de zile am fost, nu, nu, nu pot! Daca afla barbatul meu, va dati seama, nu se poate… Va raspund, dar sa nu scrieti nimic!”, protesteaza ca o fata mare, atat de intens ca nu prea ramane nimeni din toata statia de autobuz care sa nu fi observat ca eu cer ceva si batrana doamna nu vrea! Nu mai pot nici s-o las balta, dar nici sa scriu despre ea! Si ninge cu fulgi mari, ca in “decembre”, agenda mea arata ca dupa potop, instrumentul de scris cedeaza, (bineinteles ca sunt fara umbrela!), iar misterioasa doamna tocmai si-a dat drumul si-mi povesteste despre mancarea de post, ce si cum gateste. Cu greu reusesc s-o las in ninsoarea de martie, visand la vremurile cand era o cunoscuta… si la omul ei care nu tine post si nu e nici anemic!
Nu prea am o zi norocoasa, ori vremea e de vina, dar nu gasesc client pentru anemometru!
A doua zi. Soare de dimineata, aer curat, fete luminoase, -in centru desigur, acolo unde se matura si se spala trotuarele cu masinutele acelea ciudate care circula si pe trotuar – parca ar fi iesit tot orasul sa faca baie de soare. Intreb un scoler, ultimul an de liceu, anonim. “In primul rand nu exista asa ceva. Adica aparat care sa masoare anemia… nu stiu ce masoara aparatul ce ziceti dumneavoastra, dar nici anemia nu masurati cu el, de asta sunt sigur!” Cum poti fi atat de sigur, daca nu stii ce masoara anemometrul? – il mai intreb. “Simplu, tocmai mi-am facut analizele, stau bine cu globulele rosii!”, mai zice si pleaca inainte sa-i spun ce masoara anemometrul.
Va afla din ziar sau daca va accesa ziarul online! Norocul meu ca nu am cumparat anemometrul, desi e fabricat in America, el costa peste o suta de mii de euro si nici macar nu masoara anemia! Iar eu nu sunt statie meteorologica si nu masor viteza vantului, nici macar din curiozitate!
Erika MARGINEAN
