Apetit pentru distrugere

Premisa de bază a războiului împotriva terorismului – distincția între musulmanii radicali și cei moderați – este eronată. O serie de studii și sondaje de opinie efectuate în ultimii ani demonstrează predispoziția islamului la violență și imposibilitatea de a trasa o linie de demarcație clară între fundamentaliști și așa-zișii moderați.

Atunci când este pusă întrebarea, “Cum își va da seama Occidentul că este pe cale să câștige războiul împotriva terorismului?” răspunsul probabil al oricărui expert în politică externă este: “în momentul în care lumea islamică va respinge radicalismul”. Cine sunt însă musulmanii radicali și ce anume alimentează furia lor împotriva Vestului? Percepția adânc înrădăcinată printre politicieni și în rândurile opiniei publice este că extremiștii sunt fundamentaliști religioși, proveniți dintr-un mediu pauper, lipsiți de speranțe și plini de ură. Lipsa de temei a acestei prejudecăți a fost dovedită de un sondaj de opinie Gallup, realizat la nivel mondial, în cadrul căruia au fost intervievate peste 9000 de persoane din țări islamice. Rezultatele sondajului, structurate pe cinci mari capitole, arată că musulmanii radicali au mult mai multe în comun cu confrații lor moderați, decât lasă să se înțeleagă mass-media occidentală.

Fervoare similară

Majoritatea experților și oamenilor politici din Occident susțin că teroriștii deturnează preceptele islamice în folosul scopurilor lor și că fervoarea religioasă este fermentul atitudinilor radicale și violente. Datele sondajului sugerează altceva – nu există nici o diferență semnificativă între moderați și radicali în privința religiozității. În realitate, radicalii nu sunt mai înclinați decât moderații să participe la serviciile religioase.

Religia este o parte importantă a vieții de fiecare zi:

Radicali : 92 la sută

Moderați : 91 la sută

Participare la slujbe

în ultimele 7 zile:

Radicali: 56 la sută

Moderați: 59 la sută

Bogați și extremiști

Nu reprezintă un secret faptul că multe persoane din lumea musulmană suferă de sărăcie endemică și de acces limitat la educație. Dar sunt oare radicalii mai mizeri decât confrații lor moderați? Cifrele demonstrează contrariul: există o diferență semnificativă între radicali și moderați în ce privește veniturile și educația, însă avantajul este de partea fundamentaliștilor.

Școala primară sau mai puțin:

Radicali: 23 %

Moderați: 34 %

Liceu și universitate:

Radicali: 44 %

Moderați: 38 %

Venituri mici sau foarte mici:

Radicali: 22 %

Moderați: 31 %

Venituri peste

medie sau foarte mari:

Radicali: 25 %

Moderați: 21 %

Optimism morbid

Ori de câte ori un atentator sinucigaș împrăștie moartea în jurul lui, gestul său este atribuit disperării, orizontului lipsit de speranță, incapacității de a găsi o slujbă sau de a întreține o familie. Ironia face ca radicalii să aibă o viziune mai optimistă decât moderații despre situația lor financiară, calitatea vieții și perspectivele de viitor.

În ce stare vă așteptați să fiți în următorii 5 ani?

Într-o situație mai proastă

Radicali: 7 la sută

Moderați: 7 la sută

Într-o situație mai bună

Radicali: 53 la sută

Moderați: 44 la sută

La întrebarea “De ce ne urăsc islamiștii?”, răspunsul standard al Statelor Unite este că extremiștii disprețuiesc modul de viață, libertatea și democrația în stil occidental. Sondajul indică faptul că atât moderații cât și radicalii respectă realizările Occidentului în domeniile tehnologiei, sistemului democratic și libertății de exprimare.

Admirație față de tehnologia occidentală:

Radicali: 30 la sută

Moderați: 31 la sută

Libertate/democrație

/libera exprimare

Radicali: 22 la sută

Democrați: 22 la sută

Soluții pentru coabitare

Deși aproape toți musulmanii cred că Occidentul ar trebui să dea dovadă de mai mult respect față de Islam, radicalii sunt mai tentați să perceapă Vestul drept o amenințare la adresa modului de viață Islamic.

Ce poate să facă Occidentul pentru a îmbunătăți relațiile cu Islamul?

Să respecte Islamul

Radicali: 39 la sută

Moderați: 36 la sută

Să nu se amestece și să nu-și impună convingerile și politicile sale

Radicali: 17 la sută

Moderați: 22 la sută

Sondajul de opinie Gallup nu epuizează nici pe departe seria argumentelor care dovedesc că lumea islamică este îmbibată de cultura violenței. Un studiu realizat de Centrul pentru Dezvoltare Internațională și Management al Conflictului arată că din 24 de conflicte armate majore care au avut loc în 2005, mai mult de jumătate (13) au implicat guverne sau grupări paramilitare musulmane. În plus, din cele șase țări în care există perspectiva unor confruntări armate, patru sunt predominant musulmane iar un alt stat, Thailanda, este amenințat de o mișcare separatistă musulmană. Concluzii similare reies și din evaluarea capacității a 161 de țări de a evita izbucnirea de conflicte armate. În timp ce 63 la sută din țările non-musulmane au fost catalogate ca fiind capabile să facă față cu succes noilor provocări, doar 18 la sută din 50 de națiuni islamice au primit un calificativ asemănător. Mai mult, națiunile non-musulmane prezintă un risc de două ori și jumătate mai mare decât cele non-musulmane de a dezvolta conflicte care să degenereze în violențe serioase și instabilitate guvernamentală.

Rezultatele studiului demonstrează încă o dată în plus că violența este o realitate cotidiană în majoritatea țărilor musulamne. Nu trebuie uitat nici faptul că teroriștii islamici își motivează frecvent acțiunile făcând trimitere la preceptele violente ale Coranului. Atentatorii de la New York, Washington și Londra au făcut înregistrări video în care recită din Coran și afirmă că își sacrifică viața pentru Allah; Shamil Basayev, arhitectul masacrului de la Beslan din 2004 s-a înfățișat drept “robul lui Allah”, în timp ce dictatorul sudanez Omar Bashir a jurat “de trei ori în numele lui Allah” că nu va permite niciodată trupelor internaționale să intre în Darfur.

Vectorii Jihadului

Sprijinul lumii musulmane față de violența bazată pe credință nu se rezumă doar la guverne sau entități non-statale. Un sondaj de opinie efectuat de Pew Global Attitudes a arătat că majoritatea musulmanilor din Iordania, Egipt și Nigeria, precum și o treime din musulmanii care locuiesc în Franța, Spania și Marea Britanie consideră că violența împotriva civililor este justificată pentru a apăra Islamul. Fapt și mai grav, un sondaj făcut în iulie 2005 a constatat că 22 la sută din musulmanii britanici au considerat justificate atentatele din metrolul londonez, soldate cu 52 de morți, din cauza sprijinului Marii Britanii față de războiul împotriva terorismului. Aproape o treime din susținătorii atentatelor erau tineri musulmani.

Toate aceste date spulberă preconcepția elitelor politice din Vest privind caracterul periferic al violenței în lumea islamică. Dacă dorește să aibă succes în războiul împotriva terorismului, Occidentul trebuie să renunțe la falsa delimitare între radicali și moderați și să recunoască mai întâi inamicul cu care se confruntă: ideologia islamistă, vectorul unei religii care urmărește să-și impună dominația asupra tuturor celor pe care-i consideră necredincioși.

Ioan BUTIURCÄ‚