Transgresarea intimității

Nu sunt pasionat de cancanuri, nu mă dau în vânt după bârfe despre VIP-uri, persoane publice sau caraghioși cu fițe. Îmi apreciez prea mult timpul și intelectul pentru a mă preta la asta.

Totuși, pentru a nu lăsa să se subțieze imprudent de mult frânghiile care mă ancorează în realitatea românească, mai citesc rubricile cu mondenități ale ziarelor, mai arunc un ochi din când în când la pagina 17 a Cațavencului, mai frunzăresc câte-o revistă frumos colorată, cu poze în loc de text, așa pentru masarea globilor oculari obosiți. Și mai dau peste informații despre diverși X și diverse Y care întrețin cutare sau cutare relații, de preferință la adăpost de ochiul vigilent al partenerului de viață. Ca să nu par ambiguu, relații a căror grad de intimitate presupune legitimarea matrimonială. Dacă nu, ele se numesc flirt, adulter, amor extraconjugal etc. Iar asta mă indispune și, dacă sunt cumva în toane rele, mă revoltă. Exemplul cu totul aleatoriu Vasile. S. Dâncu, fost ministru al Informațiilor Publice – Monica Ghiurco, prezentator TVR, e doar unul dintre cele ce pot fi invocate. Și nu mă iau de detaliile epice ale telenovelei de budoar, ci de principiul pus în cauză.

Obsesia sexuală în presă

Obsesia sexuală transformată în spectacol mediatic mi se pare că definește în primul rând lumea presei. O parte a celor ce colportează informații de natură publică, oameni de presă, au ajuns să-și imagineze că, dacă scotocesc prin pantalonii vreunui ministru, politician sau fotbalist, ori dacă privesc pe sub desuurile sumare ale nesfârșitelor Andree din showbiz-ul românesc, au devenit dintr-o dată importanți. Schema e de o banalitate dezolantă, numele nici nu mai contează. Că o fi Dâncu și Monica, Å¢iriac și Andreea Marin, Mutu și Andreșan, revelația e aceeași – întrețin intimități. Pe scurt fac ceea ce toată lumea face sau își dorește să facă – copulează. Acest termen magic fascinează atât de mult o parte a colegilor de breaslă, încât gâfâie în efortul demențial de-a identifica actori noi, încornorați noi pentru un scenariu de-o oarbă frivolitate.

E de neînțeles cum poți face articole sau știri din jocul unor organe, cum poți risipi spațiul revistelor sau ziarelor pentru a spune că două entități umane, din această lume uriașă, copulează? Câinii copulează, caprele copulează, muștele la fel, melcii copulează, e drept cu frâna trasă, balenele copulează, tinerii copulează, vârstnicii copulează, pensionarii mai copulează și ei, iar dacă au norocul să fie amnezici uită ce-au făcut și reiau actul cu voioșie senilă. Și ce-i cu asta? De ce e interesant că un anume domn Dâncu ar întreprinde ceva similar cu o anume zână blondă din televiziune? Chiar a devenit organul cu care ex-ministrul efectuează micțiuni un personaj de interes național? Sau e important ca doamnei Dâncu să i se atragă atenția asupra eventualelor intromisii nelegitime ale distinsului ei soț? Adică, cineva crede că poate fi o meserie onorabilă a indica în direcția în care testosteronul și estrogenul pun de o aventură romantică, vâslind euforici sub clar de lună către mirificul punct G? Mie mi se pare descalificantă o atare pasiune.

Respectul intimității, test de normalitate

Chestiunea pe care o ridic eu este următoarea. De ce se difuzează materiale de presă care vizează intimitatea unei persoane? Pentru a informa poporul? Nu cred, pentru că nu folosește nimănui să știe ce direcție iau apucăturile lubrice ale cutărei persoane publice. Pentru a-i compromite imaginea? Mai degrabă, pentru că asta poate atrage, în cazul unui familist, drame familiale, poate distruge destine. Dacă această consecință e posibilă măcar teoretic, atunci cât e de corect, deontologic și uman vorbind, să colportăm astfel de știri? Dacă nu ne mai interesează persoana celuilalt, dacă considerăm că putem da buzna în viața lui particulară – și sexualitate e întotdeauna o afacere particulară, pentru că organele nu sunt persoane publice -, dacă nu-i mai respectăm dreptul la intimitate, atunci în ce mai constă diferența elementară, pe care se sprijină orice civilizație, dintre spațiul public și cel privat?

E o întrebare la care trebuie să răspundem, pentru că noi, oamenii de presă, ne mișcăm uneori cu o dezinvoltură iresponsabilă prin viața celorlalți fără ca cineva sau ceva să ne fi oferit acest drept. Până la urmă asta e semnul proastei educații și unui mod de gândire trivial. Ordinea socială, ca și cea morală, se sprijină pe conservarea unui set minim de tabu-uri. Cel legat de amor și sexualitate mi se pare a fi între ele. Nu convine nimănui să aibă asistență în timpul actelor intime. La fel, nu poate fi o treabă nici demnă, nici inspirată să-ți bagi nasul în pantalonul persoanei publice. Dacă nu cumva suferi de un tip insolit de perversiune și mai iei și bani pentru exercitarea ei. Respectul intimității celuilalt îl consider un bun test pentru normalitatea și buna manieră socială.

Vali MUREȘAN