Medici din toate zările, uniţi-vă!
Anul 2002 a adus în prim plan o latură – uitată în ultimii ani – a modului de a conduce România: centralizarea. Acest cuvânt este atât de mult iubit de către actuala conducere a judeţului (nu mă refer în mod deosebit la PSD, ci la oamenii care conduc judeţul, şi care, printre altele, sunt şi membrii PSD) încât nu ne putem abţine să nu ne spunem părerea. În toiul descentralizărilor dictate de UE, BM, BERD, etc. noi ne centralizăm. Cel mai bun exemplu în judeţul Mureş este unificarea spitalelor.
Pretextul oficial al unificării celor două spitale este că, participarea ” împreună ” la licitaţii va crea premisele unei scăderi a preţului de achiziţie a necesarului de echipamente, medicamente, materiale sanitare, etc. Adică, dacă se organizează o singură licitaţie, cu o comandă mai mare, furnizorii îşi vor da interesul pentru a scădea preţul de vânzare a produselor. Teoretic, sună bine. Practic, cheltuielile spitalelor nu au scăzut semnificativ. S-a câştigat pe o parte (licitaţii) şi s-a pierdut pe alta (lipsa de control a cheltuielilor). Este realmente imposibil ca dr. Constantin Copotoiu, directorul spitalului în noua formulă, să poată ţine sub control un colos cu mii de angajaţi, cu mii de saloane. Niciodată, indiferent de cât de activ va fi – dr. Constantin Copotoiu nu va reuşi să stopeze, sau măcar să micşoreze nivelul abuzurilor din sistem pentru simplul motiv că sistemul este mult prea vast pentru a fi controlabil.
Copotoiu este unul dintre cei mai buni chirurgi ai judeţului, ai României şi foarte probabil printre somităţile la nivel mondial. Dar chirurgia practicată 10-12 ore pe zi, nu-i lasă loc de management. Profesia de căpătâi – medicina – este indiscutabil mai importantă, iar funcţia administrativă este doar complementară. Cele două aspecte – formarea unui colos şi lipsa controlului – au condus la una dintre cele mai grave situaţii din sistem de ani buni încoace. Datoriile cresc, cheltuielile nu scad, banii sunt tot mai puţini. Ceea ce părea o idee bună (pentru că nu putem spune că intenţia nu a fost bună), s-a transformat într-un fiasco economic. Centralizarea în stil mureşean, făcută de politicieni mureşeni, a dat greş. Dar la noi în România greşelile te fac vedetă şi te ajută să devi parlamentar – de exemplu. Cum altfel să gândesc despre senatorul Ioan Nicolaescu. El reprezintă ochii şi urechile, linguriţa şi biciul politicului în treburile sănătăţii. El a năşit acest făt monstruos numit ” UNIFICAREA SPITALELOR ” împreună cu dr Constantin Copotoiu, răposatul dr. Florin Butilcă şi ex-secretarul de stat în Ministerul Sănătăţii, dr. Radu Deac.
Un alt aspect care-mi ridică serioase semne de întrebare este modul în care s-a făcut această unificare: în iunie 2002 a fost emis ordinul ministrului Daniela Bartoş pentru marea unificare. Interesant e că ordinul s-a copt în sertarele DSP Mureş până în octombrie-noiembrie, adică 4-5 luni, până când ” s-a aflat ” şi a devenit oarecum oficial. Între timp se elaboraseră proiecte, restructurări, s-au împărţit clădiri şi secţii, s-au redus saloane şi paturi. Unii medici au rămas pe dinafară, alţii au primit mai mult decât aveau (fonduri, număr de paturi, spaţii, etc) înainte de unificare.
Întreaga poveste mi-a stârnit lehamitea când am văzut ce se urmăreşte, de fapt. Este vorba de re-împărţirea teritoriilor, este vorba de reaşezarea zonelor de influenţă, este vorba de spaţiile şi clădirile din patrimoniul spitalelor. Nu contează câtuşi de puţin bolnavul, ci contează ce se întâmplă cu clădirea spitalului de fizioterapie. Nu contează statisticile despre numărul de internări pe o anumită secţie, ci contează că PSD nu are sediu pe măsura muşchilor.
Nu contăm noi, contează ce vor ei. Se apropie momentul să profităm de momentul în care contăm noi.
