Treptele fericirii din Psalmul 105

Tema fericirii, dezvoltata de Împaratul Profet David dintr-o multitidine de perspective, ni se dezvaluie pe cât de variata, pe atât de complexa, încât bucuria cunoasterii ce ni se daruieste de Dumnezeu prin alesul Sau capata nuante si meandre surprinzatoare pe care alergam sa le strabatem cu mintea si sufletul în ascensiunea spre portile Raiului.

Daca în Psalmul 93 am aflat fericirea mustrarii dumnezeiesti ce pregateste îndreptarea greselii prin învatarea legii Domnului, ca astfel sa fie “linistit în zilele rele”, iata cum în Psalmul 105 ni se descopera un alt chip prin care ni se daruieste fericirea cereasca:…

“Fericiti cei ce pazesc judecata si fac dreptate în toata vremea”

(Ps 105, 3)

La o prima lectura, afirmatia aceasta nu îsi dezleaga deplin întelesul din pricina pozitiei substantivului judecata în sintaxa frazei. Semnificatia cuvântului este bine stabilita în constiinta cititorului, iar sintagma paza judecatii poate genera unele confuzii ce vor eliminate de îndata ce recurgem la instrumentul ideal de clarificare…

Smerita cugetare

Deficientele de limbaj provoaca adesea false dezacorduri de opinii între oameni cu gândiri apropiate, dar cu diferente de perceptie ale sensului, din pricina formularilor. Daca ne-am referi doar la numeroasele traduceri ale Sfintelor Scripturi, începând cu Septuaginta si varianta Masoretica, pâna la cea a Î.P.S. Bartolomeu Anania, s-ar aduna atâtea diferente încât cu greu le-ar mai descurca cineva, fie ei chiar lingvisti de elita. O prima cauza ar fi succesiunea talmacirilor la mari intervale de timp, din necesitatea eliminarii arhaismelor iesite din uz si înlocuirea lor cu cuvintele noi, aparute peste ani, în urma evolutiei limbajului. Cu greu poate un cititor obisnuit din prezent sa parcurga textele scrise de Neculce sau Ureche. Greaca antica din Odissea Homer este de neînteles pentru grecii de azi, iar greaca veche folosita la slujbele din Athos seamana foarte putin cu greaca moderna. Daca la problemele de limbaj se mai adauga semantica si sintaxa frazelor, hatisul e total si greu de depasit. Manastirile au pastrat, atât cât s-a putut, textele vechi, caligrafiate sau tiparite de multi ani, din dorinta fireasca de a le feri de vreo contaminare eretica, în timp ce limba vorbita s-a schimbat mult, fapt ce a determinat traduceri noi. De pilda, la Schitul Prodromu din Athos se foloseste la strana Psaltirea editata de Institutul Biblic în 2001, unde se spune în Psalmul 90 “…nu te vei teme de… molima ce bântuie întru amiaza” în timp ce, tot în Athos, la chiliile din Colciu, se citesc versiuni mai vechi cu varianta “nu te vei teme de… dracul de la amiaza”. Cum e mai bine? Cine doreste sa afle, se va confrunta cu o dilema din care va iesi cu bine doar având competenta necesara, altminteri va esua, va rata adevarul si va derapa pe panta confuziilor. De aceea avem nevoie de ajutorul Sfântului Duh pentru a ne ridica la un nivel nou de întelegere, pe treapta urmatoare a Scarii Raiului.

Smerita cugetare era propovaduita cu viguroasa blândete de Parintele Ieroschimonah Dionisie, staretul Chiliei Sfântul Gheorghe din Colciu, duhovnicul semnatarului acestor rânduri, la îndemnul caruia am îndraznit a scrie din nevoia de comunicare în duhul Ortodoxiei, spre un dialog ziditor, în pacea si iubirea Lui Hristos, a unor teme sensibile, dar reale. Avva Dionisie, pe care grecii îl socoteau sfânt în viata, a fost pentru cei care am avut privilegiul de a-i fi aproape pâna la ultima lui suflare, modelul smereniei, al cugetarii înteleptite în rugaciune si rabdare, departe de ispitirile vicleanului, pe care el le masura întotdeauna cu povata venita de la Duhul Sfânt. Cugetarea este proprie fiecarui om, atât în viata cotidiana, educatie, profesiune, cât si în linia directoare a sensului existentei, catre cele trecatoare ale lumii, sau catre vesnicia vietii sufletesti. Multimea care alearga sa împlineasca cât mai grabnic bucuriile materiale, amâna sau neglijeaza datoriile sufletesti fata de Creator din lipsa smereniei în cugetare. Egocentrismul luciferic, lacomia, slava si lauda nemeritata, au umplut lumea de fantasmele cultului aparentelor catre care alearga toti: rubine si diamante, castele si palate, diplome si medalii de aur, statui, “tinerete vesnica” cosmetizata cu farduri si vopsele, înfrumusetari chirurgicale, toate au înfierbântat mintile oamenilor cazuti în a treia ispita de la Carantania, închinarea la diavol pentru ofertele mincinoase ale lumii.

Dar noi se cuvine sa recitim si sa împlinim îndemnul Sfântului Apostol Petru: “De asemenea voi, cei mai tineri, supuneti-va celor batrâni. Îmbracati-va toti întru smerenie unii fata de altii, pentru ca Dumnezeu le sta împotriva celor mândri, dar celor smeriti le da har”. (1 Petru 5, 5).

Aceasta este calea izbavirii de necazurile si de primejdiile ispitelor, nadejdea rabdatoare în mila Domnului, care aduce pavaza Harului peste cei cu cugetul smerit, descoperindu-le treptat adevarul deplin din spatele cuvintelor:…

Paza judecatii

Întelesul “fericirii celor ce pazesc judecata” ne-a fost dat în litera Noului Testament, prin pana Sfântului Ioan Teologul: “Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Sau în lume ca sa judece lumea, ci pentru ca lumea sa se mîntuiasca printr’Însul. Cel ce crede într’Însul nu este judecat, dar cel ce nu crede a si fost judecat, fiindca nu a crezut în numele Celui Unul-Nascut, Fiul lui Dumnezeu”. (Ioan 3, 17-18). Iata asadar cât de minunat ni se descopera grija Domnului fata de cei care îl cauta pe Dânsul, din puternica dorinta de mântuire. Catre paza de judecata necredintei în Iisus Hristos ne îndeamna Profetul David. Sa ne ferim de o astfel de grava greseala, nu doar noi, ci sa-i ajutam si pe cei din jur sa înteleaga, ca astfel sa se adauge celor fericiti în pacea dumnezeiasca a sufletului înaltat spre Domnul. si scrie mai departe Sfântul Apostol Ioan: “Iar judecata aceasta este, ca Lumina a venit în lume si oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, fiindca faptele lor erau rele. Ca tot cel ce face rele uraste Lumina si nu vine la lumina, pentru ca sa nu i se vadeasca faptele; dar cel ce face adevarul vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa se arate ca întru Domnul sunt savârsite”. (Ioan 3, 19-21). Armonia dintre mesajul psalmistului si cuvântul evangheliei, iata, se arcuieste ca o punte peste veacuri si ajunge pâna la noi cu caldura Iubirii Domnului catre cei care îl cauta pe El: “…cerceteaza-ne pe noi cu mântuirea Ta, ca sa vedem întru bunatati pe alesii Tai, sa ne bucuram de veselia poporului Tau si sa ne laudam cu mostenirea Ta”. (Ps 105, 4-5).

Sa retinem ca premiza fericirii este paza de judecata Lui Hristos. Faptele placute Domnului si oamenilor vor garanta evitarea judecatii. Acelasi adevar îl afirma si psalmistul când conditioneaza fericirea celor ce se îngrijesc atent de paza judecatii si “fac dreptate în toata vremea”.

Despre dreptate vom starui în articolul viitor pentru a întregi imaginea bucuriei interioare cu care sunt rasplatiti cei ce-L cauta pe Domnul.

Alexandru Mihail NITA