Treptele puterilor

Pe-un picior de plai

Pe-o gura de Rai

Pamântul – Valea plângerii

Interpretarea corecta a sintagmei sui­surilor din inima, ne îndreapta mintea catre versetele anterioare ale psalmului 83, anume la „fericirea barbatului al carui ajutor este de la Domnul”. Acesta a reusit, nu cu putine eforturi, sa aseze suisuri în inima lui, pentru a putea iesi din „valea plângerii, locul care i-a fost pus”. Locul ispasirii pacatelor noastre este pamântul devenit valea plângerii, dupa alungarea lui Adam si Evei pentru nepasarea lor fata de îndemnul Domnului, de a nu se atinge de pomul cunoasterii binelui si raului. Neascultarea a adus la caderea în ispitirea ascultarii de diavolul-sarpe, ce i-a înselat cu promisiunea mincinoasa ca vor deveni dumnezei. Sarmanii oameni au cazut în amagitoarea cursa întisa lor de viclean, ce a atras apoi mânia si pedeapsa Domnului, care i-a spus lui Adam: „Pentru ca ai ascultat de vorba femeii tale si ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit: Sa nu manânci!, blestemat va fi pamântul din pricina ta. În dureri te vei hrani din el în toate zilele tale!” (Facere 3,14).

Dar tot Bunul si Multmilostivul Dumnezeu este Acela care-i va întinde mâna Sa omului, pentru a-l ajuta sa se ridice din caderea în valea plîngerii; îi va arata direct si prin alesii Lui, proorocii, calea salvarii din pamântul blestemat si va coborî din cer scara Raiului, vazuta de Iacob în vis, pe care urcau si coborau îngerii cu misiunile lor de ajutorare a lumii, în demersul divino-uman de mântuire a celor ce urmeaza chemarea Domnului. Credinciosii acestia, zice regele David…

„Merge-vor din putere în putere, arata-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion” (Ps 83, 8)

Si pentru ca sa fie limpede ca ascensiunea din putere în putere se refera la vi­ziunea lui Iacob a scarii Raiului, în versetul urmator ni se explica: „Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugaciunea mea! Asculta, Dumnezeul lui Iacob.” (Ps 83, 9). Cu totii stim ca un urcus presupune un efort si un consum de energie sporit, ca este obositor, dar si ca, la final, rasplata covârseste stra­dania. Pelerinii mai ales, cunosc bine bucuria de la capatul drumului, când perspectiva lumii privita de pe piscurile Sinaiului sau Athonului coplesesc celelalte experiente. În ultimii ani, numarul credinciosilor care urmeaza calea proorocului Moise pe vârful Sinaiului a crescut considerabil, ca urmare a perceptiei fiecarui pelerin a rasplatei primita de la Dumnezeu pentru osteneala de a urca cele 3.700 de trepte dintre Manastirea Sfintei Caterina si vârful Sinai, locul sfânt unde Dumnezeu a dat lumii Decalogul, legile mântuirii. Atractia locului acestuia a mi­lioane de pelerini, este pe masura evenimentului petrecut acolo în secolul 13 î. H., când Moise a fost chemat de Dumnezeu pe Sinai pentru a-i înmâna Tablele Legii credintei si moralei iudeo-crestine, carora mai târziu, dupa 1.300 de ani, li s-a adaugat Legea Noua a Iubirii, jertfei si iertarii, daruita lumii prin Crucea lui Iisus Hristos.

Samânta dumnezeiasca a Sinaiului, pe plaiurile mioritice

Puterea dumnezeiasca ce continua tot mai puternic sa irumpa din stâncile Sinaiului, pe masura ce multimile de credinciosi vin din toate colturile lumii pentru a urca din putere în putere catre ceruri, a fost resimtita si de înaintasi, unii chiar din România, precum spatarul Mihai Cantacuzino. Acesta, profund impresionat de înaltele bucurii duhovnicesti traite la Manastirea Sfânta Ecaterina, de la poalele Sinaiului, odata întors în România, a ctitorit în 1690 Manastirea Sinaia, ca un ecou carpatin al celei vizitate. Mica localitate din acea vreme, ce pâna atunci se numea Izvor si-a schimbat numele în Sinaia.

„Merge-vor din putere în putere din Sinai la Sinaia.“

Astfel s-a petrecut un minunat transfer de putere dumnezeiasca, din darul ceresc revarsat în Sinaiul Egiptului, aici pe meleagurile României, o raspândire a Duhului Sfânt, care pluteste unde doreste si împlineste vointa Sfintei Treimi pe pamânt. Evident, nu Mihai Cantacuzino a ales locul, ci doar a împlinit vointa Atotputernicului Dumnezeu, la fel cum alti, nenumarati ctitori au facut-o de-alungul timpului, în toata lumea crestina. Peste ani, lânga Manastirea Sinaia, a fost construit castelul Peles, resedinta regilor României, începând cu Carol I, a carei deviza înscrisa pe stema României a fost NIHIL SINE DEO (Nimic fara Dumnezeu) Apoi, din samânta dreptei credinte si a sfinteniei, adusa de pe muntele Sinai la poalele Bucegilor, a înflorit si a crescut pe malurile Prahovei, în jurul manastirii, frumosul oras Sinaia. si raspândirea a continuat…

De la Sinaia, la

Crucea Caraimanului

Replica sinaita din Carpati avea o manastire cu obste monahala ortodoxa, avea un nume asemanator celui din Egipt, avea locatia plina de grandoarea peretului stâncos de peste o mie de metrii al versantului estic al muntilor Bucegi, dar totusi lipsea ceva, anume, maiestatea spirituala a unui pisc dominant ce gazduise un eveniment de mare rezonanta crestina, asemenea celor din Sinai. Acolo se petrecusera doua evenimente minunate, doua verigi ce uneau Testamentele Vechi si Nou. Primul este Vârful Decalogului (2.285 m) unde Moise a primit noi instructiuni pentru continuarea misiunii încredintate lui de Dumnezeu de a conduce poporul israelitean la limanul fagaduintei din Canaan, iar celalalt, Vârful Sfintei Ecaterina, marea martira crestina al carei trup zdrobit pe roata a fost adus în zbor de îngeri si asezat pe cel mai înalt pisc din peninsula Sinai (2.637 m). Iata iudeo-crestinismul unit în armonia Creatorului care a poruncit îngerilor sa duca moastele Sfintei Ecaterina, nu în alt loc, ci chiar pe Sinai, aproape de locul unde îl chemase pe Moise. Ni se înfatiseaza limpede vointa Creatorului în dinamica desavârsirii creatiei Sale, prin planul continuitatii Legii Vechi si a proorocilor, completata de întruparea lui Iisus Hristos, aducatorul Legii Noi, a iubirii, jertfei si iertarii.

Acest aspect esential lipsea din asezamântul monahal de la Sinaia, unde nu se petrecuse vreun eveniment de anvergura celor din Sinai. Dar Bunul Dumnezeu i-a luminat pe crestini si le-a transmis voia Sa. Astfel pe înaltul vârf de 2.432 de metrii ce strajuieste Valea Prahovei, vrednici si harnici credinciosi au ridicat mareata Cruce a Caraimanului, spre recunostinta si slava Dumnezeului nostru Iisus Hristos, a carui jertfa pe Cruce a deschis omenirii calea mântuirii.

Pe aceasta sa ne straduim sa o urmam urcându-o treapta cu treapta, din putere în putere.

Alexandru Mihail NITA