Treptele Raiului, fericirea strigatului de bucurie

Pe-un picior de plai

Pe-o gura de rai

Alcatuirea armonioasa a dumnezeiestilor învataturi, daruite omenirii prin pana maiastra a psalmistului David, încânta si îmbogateste mintea si sufletul cititorului însetat de prea multa frumusete revarsata din plinatatea izvorului ceresc. Cine gusta din acea hrana sufleteasca, nu se satura niciodata. Este pregustarea belsugului din Împaratia vesnica pe care ne sârguim sa o cucerim cu inimile curate si dornice de a reveni la Casa Parinteasca, pregatita celor care Îl iubesc pe Domnul, Îl cauta si îsi conduc viata pe Calea Sa. Aceste demersuri de mântuire individuala sunt încurajate de Biserica Lui Hristos, dar iata ca sunt chemari la fericire adresate si popoarelor:

„Fericit este poporul care cunoaste strigat de bucurie”

(Ps 88, 15)

Fericirea poporului în glasul bucuriei decurge firesc din premiza enuntata în versetul premergator: „Sa se întareasca mâna Ta, sa se înalte dreapta Ta. Dreptatea si judecata sunt temelia tronului Tau.” (Ps 88, 14).

Astfel se limpezeste relatia dintre mesajul cunoscut al Psalmului 105: „Fericiti cei ce pazesc judecata si fac dreptate în toata vremea”, adresat credinciosilor, constienti de puterea celor doua virtuti asezate la „temelia tronului Sau”, de unde se raspândesc în omenirea întreaga, prin gânduri si cuvinte, legi si învataturi, pilde si poeme, pastrate peste milenii în Sfintele Scripturi, în scrierile sfintilor parinti ai Bisericii, precum si în memoria credintei iudeo-crestine, numita Traditie. Din aceasta perspectiva, Psalmii profetului David sunt legatura puternica dintre Legea Veche a iudeilor si Legea Noua a jertfei lui Hristos. Pe principiul dreptatii se întemeiaza întreaga structura a Creatiei, de la prima zi a Genezei, pâna la Parousia, a doua venire a lui Hristos, marele eveniment cosmic ce va încheia ciclul material al planului dumnezeiesc si îl va deschide pe cel spiritual, vesnic, catre care ne îndreptam cu toti. Dreptatea dumnezeiasca ni se ofera continuu, ca instrumentul esential al existentei umane pe pamânt, ce trebuie înteles în profunzime si aplicat constant în viata zilnica. Doar astfel este posibila întelegerea deplina, prin experiere personala, a „fericirii strigatului de bucurie”, ca o consecinta fireasca a împlinirii dreptatii lui Hristos. Despre modelul demn de urmat aflam chemarea apostolului Pavel:

„Legea este dreptarul cunostintei si al adevarului”(Romani 2, 20)

Sursa dreptatii se afla în Lege; în cea veche, iudaica, corectata de Hristos prin anularea razbunarii („ochi pentru ochi si dinte pentru dinte”), principiu ce venea în contradictie cu porunca noua, a iubirii aproapelui si chiar a vrajmasului, marele salt spre înaltimile celeste, respins de carturari si farisei, dar primit cu bucurie de crestini, la îndemnul aceluiasi sfânt apostol: „tine dreptarul cuvintelor sanatoase, pe care le-ai auzit de la mine, cu credinta si iubirea care e în Hristos.” (2 Timotei 1, 13).

Dreptar, acest cuvânt rar folosit în Sfânta Scriptura de Sfântul Apostol Pavel, are un sinonim în limbajul contemporan – îndreptar – ce apare rar în vorbirea actuala, ca parte din sintagma unor titluri de carte, cum ar fi de pilda „Îndreptar ortografic”. Este un manual simplu ce cuprinde instructiuni pentru diverse domenii, ce trebuiesc urmate cu mare atentie în activitatile respective, pentru o împlinire cât mai înalta a oricarui demers ce urmeaza a fi realizat.

Omul actual supus regulilor, instructiunilor si manualelor

Instructiunile de folosinta a aparatelor casnice sunt astazi un fapt cotidian, de care omul contemporan nu se mai poate lipsi. Le întâlnim în ascensor, în tren si avion, în gara si aeroport. Nu se poate calatori fara a le cunoaste si urma cu strictete. Trenul cutare pleaca de la linia cutare la ora fixa, la fel si zborul catre acel oras departat, de la un terminal precizat de litere si numere ce sunt afisate pe ecranele din aeroporturi. Cine nu întelege cuvintele departures si arraivals din limba engleza, are sanse sa ramâna în labirintul de sub aeronava ce va decola fara pasagerul ratacit în furnicarul calatorilor grabiti. Regulile de circulatie pe drumurile publice au precizat pentru soferi toate conditiile ce trebuiesc împlinite, prin litera legii, pentru a se evita accidentele. Nimeni nu poate primi permisul de conducere daca nu trece proba teoretica, apoi pe cea practica. Scoala de soferi dureaza câteva luni, platite cu sume importante, la care se mai adauga si costul examenelor. Lectii, cursuri, manuale, legile codului rutier, practica la volan sub îndrumarea unor instructori specializati, iata elementele importante ale unui sistem mondial de educatie a conducatorilor aut­o ce nu a putut niciodata asigura siguranta deplina a circulatiei auto. Accidentele s-au înmultit, la fel si victimile. Politia rutiera supravegheaza traficul cu aparate radar, camere ascunse de fotografiat, helicoptere si sateliti GPS ce privesc din spatiu traseele a mi­lioane de automobile, dar dramele si tragediile soselelor nu pot fi oprite, nici cu amenzi, nici cu suspendarea permisului de conducere si nici cu închisoarea. Oare de ce?…

Lumea debusolata, lipsita de dreptarul judecatii si dreptatii

Divergenta directiilor spre care se îndreapta oamenii mileniului al III-lea sporeste vertiginos, daca ar fi sa o masuram doar cu cifra milioanelor de prunci ucisi anual de parintii lor, cu suportul (i)legal, politic si medical al unei societati sinucigase, deci lipsita de dreptarul crestin al iubirii materne, a iubirii aproapelui si a lui Dumnezeu. Societatea este scindata în doua tabere ce s-au numit, dupa modelul american Pro Life (Pentru Viata), asociatie ce sustine dreptul la viata a pruncului nenascut înca, careia i se opun adversarii uniti sub numele Pro Choice (Pentru libera Decizie), sintagma ce evita tragicul enunt al mortii fatului ce creste în pântecele mamei. Porunca decalogului „Sa nu ucizi” este respectata de multimea ce apara viata, urmând judecata dreptatii poruncita lumii în dreptarul sinait, în vreme ce multimile ce refuza asumarea minunatei respon­sabilitati parintesti, aleg moartea, nedreptatea si judecata strâmba. Daca raportam afirmatia psalmistului: „Fericiti cei ce pazesc judecata si fac dreptate în toata vremea”, se impune realitatea fericirii parintilor care aduc pe lume prunci sanatosi, împodobiti apoi cu darul botezului crestin în numele Sfintei Treimi, ca o împlinre fireasca a casniciei fericite. Pe de alta parte ne întrebam de ce altii refuza cu obstinatie bucuria nasterii copilasilor, a cresterii si educatiei lor în mijlocul familei ce va fi în grija si protectia Domnului, alegând pacatul greu al pruncuciderii ce va departa fericirea din viata lor, facând loc suferintelor mustrarii de constiinta, bolilor si necazurilor ce nu vor întârzia sa vina. Nedreptatea facuta copilasilor daruiti Dumnezeu lumii va fi judecata de dreptul Judecator. Este în puterea fiecaruia sa îsi cântareasca decizia actiunilor cu dreptarul dat noua de Domnul, pentru a cunoaste rasplata fericirii.

Alexandru Mihail NITA