Orient – spațiul carpatic, paralela tradițiilor

Mulți dintre noi suntem atrași de exotismul obiectelor de artă din magazinele de specialitate deschise de ceva timp și la Târgu Mureș. Admirăm bijuterii, textile, ceramică, instrumente muzicale produse în India, Indonezia, Thailanda, Peru și, pe măsura posibilităților financiare, cumpărăm. Însă câți dintre noi realizează că puțin mai departe, tot în zona centrală a orașului, la Muzeul de Etnografie sau la cel de Istorie, se găsesc obiecte înrudite cu cele de mai sus. La fel de “stranii” ne vorbesc despre o lume demult apusă, însă la fel de “exotică” și de profundă ca India sau America Precolumbiană.

Sunt cunoscute brățările indiene din cupru sau cele din alamă, numite “brățări medicinale”, purtate pentru reglarea anumitor disfuncții din organism. Astfel de brățări se găsesc în magazinele “King Art” sau în alte magazine specializate. Sunt lucrate fie dintr-o împletitură din fire de cupru, fie dintr-o singură bucată mai groasă de material.

Însă dacă vizitezi Muzeul de Istorie Târgu Mureș, brățările tezaurului dacic de la Sâncrăieni sunt lucrate după o tehnică asemănătoare până la amănunt. Produse dintr-o singură bucată de material, capetele unei brățări sunt lățite prin lovire cu ciocanul și prezintă motive punctiforme incizate.

Sunt la modă colierele din mărgele colorate, cu medalioane din același material, de o lungime medie, purtate de către femei, și care se vând într-o gamă largă de modele, combinații și culori. Și aici există similitudini. În ultima vitrină a Muzeului de Istorie, sunt expuse obiecte din sec.V-VI D.H, aparținând popoarelor germanice migratoare- avari și gepizi. Aceștia purtau mărgele din pastă de sticlă, chihlimbar, scoici sau corali aduși din alte zone. Un astfel de colier expus a fost găsit într-o groapă rituală la Ernei. Astfel de coliere din mărgele sferice, de diferite mărimi, se pot vedea azi zilnic la gâtul fetelor.

La Muzeul de Etnografie Târgu Mureș se află expuse unele din cele mai interesante obiecte de metal din arta populară românească. Este vorba de “discurile de chimir”, de “crucile de chimir” și de “inelele de mire”, purtate până la începutul sec. XX în zona Călimanilor. Discurile de chimir se purtau de către bărbați peste șerpar, la fel ca și crucile de chimir. Lucrate din alamă, ele au o simbolistică legată de vechi culte solare, lucru evident dacă se studiază forma și inciziile bogat aplicate.

Este interesant că unele obiecte indiene de cupru au o structură asemănătoare și sunt produse de către artizanii indieni contemporani. Ne întrebăm de ce artizanii români nu încearcă se reproducă unele obiecte care zac în muzee, spre a fi puse în vânzare.

Succesul unei astfel de initiațive ar putea fi garantat. Ele ar avea succes la o categorie de cumpărători mai largă decât traditionaliștii “hippies”, într-o epocă în care mulți oameni se îndreaptă într-un mod inconștient spre arta tradițională, pusă în vânzare de către artizanii contemporani care reproduc vechi motive artistice.

Revenind la începutul “discursului” nostru, asemănările dintre arta românească și cea a altor spații geografice depărtate este una formală. Se știe că mentalități, moduri și condiții de viață asemănătoare produc o artă asemănătoare în unele privințe. Se cunosc asemănările dintre țesăturile românești tradiționale și cele din zona Anzilor, de exemplu.

Forme și chiar motive identice se întâlnesc și în ceramica diferitelor spații culturale.

Narcis MARTINIUC