Un ambasador muresean la Alger

In plin regim comunist, Nicolae Sipos a fost pe rand sef sectie invatamant in judetul Mures, apoi pe aceeasi functie in judetul Arad, ministru adjunct al invatamantului, director general in MAE, apoi ambasador la Alger si la final de cariera, cadru didactic universitar la Politehnica din Bucuresti. O activitate bogata si interesanta concentrata doar intr-un album de familie si in amintirile sotiei sale, Florica. Timpul nu a mai avut rabdare cu ambasadorul Sipos. Memoriile sale ar fi fost cu siguranta foarte interesante daca ar fi apucat sa le scrie. In 1977, la doar 61 de ani – dupa ce in urma cu 6 ani suferise un preinfarct – a plecat discret in lumea de dincolo.

Nicolae Sipos s-a nascut pe data de 19 septembrie 1916, la Gurghiu, judetul Mures. Ca unul dintre cei patru copii al unei familii de tarani din Gurghiu, Nicolae Sipos nu si-a cunoscut tatal – soldat in armata austro-ungara – mort in 1917 pe frontul din Serbia. Mama a fost cea care i-a crescut pe toti cei patru facand fata unor greutati materiale deosebite. Membru PCR inca din ilegalitate, dupa instaurarea regimului comunist a ocupat treptat mai multe functii pe linie de partid si de stat. In 1958 a absolvit Facultatea de filologie (sectia pedagogie) din cadrul Universitatii Bucuresti. In intervalul de timp 1968-1971 a fost ambasador al Romaniei in Algeria, raspunzand insa si de reprezentantele diplomatice ale Romaniei in Tunisia, Mauritania si Senegal. In anul 1971, in urma unui preinfarct a fost rechemat in tara, iar la final de cariera diplomatica, Nicolae Sipos a fost numit conferentiar la Politehnica din Bucuresti. In 1976 si-a sutinut doctoratul in pedagogie, iar in anul 1977 a decedat la Bucuresti si a fost inhumat la Gurghiu, judetul Mures. Trei ani mai tarziu, sotia sa l-a reinhumat la Targu-Mures.

Florica Sipos (fosta Buja), este nascuta in anul 1923, la Santana de Mures, judetul Mures. Este absolventa a Facultatii de biologie din Bucuresti si a sustinut ulterior un doctorat in ecologie (tema pregatita in Algeria). Dupa intoarcerea din misiune diplomatica a sotului ei, Florica Sipos a fost conferentiar universitar la Universitatea din Bucuresti. In 1979, la doi ani de la moartea sotului s-a reintors in judetul Mures, stabilindu-si domiciliul in municipiul Targu-Mures. “Ce era sa fac in Bucuresti? Nu aveam pe nimeni… Cat a trait sotul meu, dar mai ales cat a fost director general in MAE ne cautau o multime de oameni. Cei pe care ii promovase, ajutase, le pusese o vorba buna…Mi-am dat seama mai tarziu ca n-aveau caracter. Dupa moartea lui nu m-a mai cautat niciunul dintre ei. Il uitasera toti. Am vandut vila de pe Aviatorilor si m-am intors la Targu-Mures ca sa fiu aproape de el. Privesc in urma cu regret, am trait fericita langa un om deosebit, foarte harnic si foarte cinstit. Din cand in cand ma uit in acest album cu fotografii. E tot ce mi-a ramas de la el…si amintirile”.

Politician socialist si comunist român, jurnalist si om de stat în aparatul de conducere al Republicii Socialiste România, Stefan Voitec s-a nascut la 19 iunie 1900, in Corabia si a decedat la 5 decembrie 1984. Membru al Partidului Socialist Român din anul 1918, secretar între 1939 si 1944, apoi secretar general al PSD (1944-1948), iar ulterior membru în comitetul executiv al Partidului Social-Democrat, ministru al Educatiei Nationale înca din vremea guvernului prezidat de C. Sanatescu (de la 4 noiembrie 1944) va ocupa acelasi portofoliu cand la conducerea guvernului a venit Petru Groza (6 martie 1945). A fost unul din liderii PSD care au acceptat unificarea cu PCR în anul 1948, contribuind la crearea partidului unic – Partidul Muncitoresc Român (din 1965 redenumit PCR). Dupa congresul de unificare al PSD cu PCR (1948) a devenit membru al CC al PCR. A îndeplinit succesiv functiile de vicepresedinte al Consiliului de Ministri (1948-1949, 1956-1961), ministru al Comertului Interior (1955-1956) si al Industriei Bunurilor de Consum (1957-1959). A fost si vicepresedinte al Consiliului de Stat (1961-1965, 1974-1984), presedinte al Marii Adunari Nationale (1961-1974). Dupa deces, a fost înmormântat la Monumentul din Parcul Carol din Bucuresti, apoi exhumat si incinerat. Urna cu cenusa sa se gaseste, nerevendicata de nimeni, la Crematoriul Cenusa.