Un sat, o Biserică, o afacere

“Eu și încă două colege suntem primele absolvente de la Teologie de după război. Sunt singura femeie preot al cărei soț nu este preot. Slujesc aici de 25 de ani. Sătenii m-au ales când eram capelan la Târgu Mureș. M-au auzit câțiva atunci când predicam la oraș. Sunt din Oradea și nu eram obișnuită cu viața la țară. Așa a fost să fie”, mărturisește Soos Noemi Ecaterina, care este totodată și președinte al Forumului Ecumenic al Femeilor Creștine din România.

Pentru Stejeriș, un sătuc cu câteva sute de suflete de lângă Acățari, viața socială și religioasă este foarte importantă. “Avem 293 de enoriași reformați, satul fiind unul de tradiție protestantă, reformată. Aproape jumătate din ei merg săptămânal la Biserică”, mărturisește femeia preot.

Realizată în 1784-1785, de către 40 de familii, anul acesta se vor împlini 220 de ani de când a fost pusă piatra de temelie, iar Biserica a fost renovată complet. “Avem de gând ca în septembrie să organizăm o ceremonie în acest sens”, explică Soos Noemi.

Å¢ara Morcovului

Valea Nirajului este o zonă extrtem de propice agriculturii, așa că zarzavaturile, în special morcovii, sunt cultivați cu succes de săteni și duși în piețe. “Olandezii au creat niște conturi pentru cei care au dorit să investească în agricultură. Astfel, au obținut împrumuturi în euro, fără dobândă, și au putut investi în sere și amplasamente pentru animale”, spune Simon Gyorgy, unul dintre săteni. Casele sunt îngrijite și puține poartă amprenta pregnantă a timpului. Deși majoritatea locuitorilor sunt maghiari, bariera limbii este aproape inexistentă. În sat sunt peste 50 de copii, iar majoritatea localnicilor sunt văduvi. Natalitatea este în scădere drastică, iar tinerii pleacă să învețe la oraș. În sat este doar o școală cu patru clase și o grădiniță.

Biserica – puntea de legătură

Prin intermediul Bisericii s-au format congregații, atât cu olandezii, cât și cu englezii, dar și cu maghiarii din Ungaria. Cu ajutorul olandezilor a fost înființat un magazin second-hand, care oferea clienților atât haine, cât și cmputere sau mobilă. “Magazinul a fost practic începutul. Olandezii ne-au trimis aceste produse, iar noi le-am vândut pentru a pune bazele altor proiecte. Au venit să cumpere de aici chiar și târgumureșeni”, detaliază Simon Gyorgy, administratorul societății. Cu banii adunați s-au pus bazele unei mici societăți comerciale, ce are ca obiect principal de activitate confecțiile. Majoritatea comenzilor ajung, prin intermediul altor firme, în străinătate. “Multă lume zice că străinii ăștia vor să profite de pe urma noastră. Dar împrumuturile fără dobândă acordate pentru agricultură, cât și tot ce au făcut pentru noi ca să punem bazele acestei afaceri, care ajută 14 familii din sat, dovedesc că nu e așa”, declară Simon Gyorgy.

O afacere modernă la sat

Femeile angajate la croitorie, în număr de 14, confecționează pentru italieni și englezi. Ultima comandă, primită din Anglia, este una de fețe de pernă. Pentru italieni au fabricat geci, pantaloni și alte obiecte vestimentare, clienții fiind mulțumiți. “O firmă din Cluj este cea care ne intermediază contractele cu italienii. Singurele greutăți care au apărut din 2003 sunt în prezent, deoarece, datorită scăderii cursului euro, au avut probleme cu achitarea plății la timp. Dar sperăm că se va rezolva totul”. Atelierul este bine pus la punct, chiar dacă multe dintre echipamente sunt second-hand. Magazinul de la parter rămâne însă o sursă importantă de venit: “Am primit chiar și paturi în stare bună, care s-au vândut repede”, mărturisește Simon.

Cursuri și seminarii periodice

La Biserică se organizează cursuri pentru toți sătenii. Cercurile de Biblie sunt organizate marțea pentru femei și vineri pentru tineri. Miercuri și sâmbătă are loc congregația generală, pentru copii și adulți. În sat au fost organizate și patru seminarii de către Forumul Ecumenic al Femeilor Creștine, locul de desfășurare fiind o casă-pensiune înscrisă în sistemul de turism. “Femeile au beneficiat de educație în toate domeniile, autocunoaștere, prevenție, sănătate. Au participat la întâlniri șase confesiuni”, explică Soos Noemi, care este și președinta asociației. 39 de grupuri din 17 județe fac parte din forum. Printre datinile care încă se păstrează în sat sunt balurile, organizate toamna, la culesul strugurilor, și în februarie, dedicate celor căsătoriți. La balul din februarie, tradiția cere ca fiecare să aducă coșuri decorate original, pline cu mâncare. În fiecare an se organizează o tombolă, al cărei premiu este substanțial: “Anul trecut s-a câștigat un purcel de șase luni”, povestește Soos Noemi.

Corina ALBOTA