Un sfert de miliard de euro, pentru viitorul Azomureș!

Fuat Kalgay este președintele Consiliului de Administrație al Azomureș și reprezentantul patronatului turc la combinatul de la Târgu Mureș. Face afaceri în România încă din anii ’70. În interviul acordat în exclusivitate Ziarului de Mureș, Fuat Kalgay vorbește cu optimism despre viitorul Azomureș, anunțând investiții de peste 250 de milioane de euro.

Reporter: Azomureș este una dintre cele mai importante investiții turcești în România. Ne puteți oferi amănunte despre concernul-mamă, din Turcia, care înglobează și compania mureșeană?

Fuat Kalgay: Grupul de investitori care dețin pachetul majoritar al Azomureș include într-adevăr oameni de afaceri turci, nu sub forma unei companii mamă ci a unei asocieri. Unii parteneri au început cu afaceri în domeniul comercializării de metale și care investesc în prezent mai mult în domeniul energiei, în timp ce alți parteneri au activat încă de la început, mai exact de acum 35 de ani, în domeniul îngrășămintelor chimice, fiind astfel foarte familiarizați cu firmele industriale din România în calitate de asociați.

Rep.: Au trecut aproape 12 ani de când sunteți prezenți la Târgu Mureș, perioadă în care afacerile cu îngrășăminte au mers bine. De ce a involuat piața mondială de profil în ultimul an?

F.K.: Ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 14 luni a fost o criză de natură strict financiară. A pornit ca și consecință a atitudinii lacome a comercianților. Asemeni unei furtuni criza s-a răspândit repede și în celelalte segmente de piață cum ar fi industria și comerțul. Reducerea lichidităților în primele faze ale crizei a constituit un factor de panică pentru instituțiile financiare care au răspuns prin tăierea creditelor de finanțare în majoritatea segmentelor economiei, inclusiv piața îngrășămintelor chimice. Rezultatul a fost ruperea unor legături în supply chain-ul dintre furnizori și consumatori fapt care a dus la reducerea consumului de îngrășăminte în toamna anului 2008 și în primăvara anului 2009, în pofida dorinței agricultorilor și a scăderii dramatice a prețurilor. Cu toate acestea, credem că până în primăvara anului 2010 consumul va reveni la normal.

Rep: Ce viitor are industria în care activează Azomureș, în condițiile în care prețurile la gaze naturale sunt extrem de fluctuante?

F.K.: Este o certitudine faptul că producătorii de îngrășăminte chimice au venituri mai consistente pe piața internă, date fiind costurile mari ale logisticii, respectiv ale livrării produselor către consumatorii de pe piața externă, luând în calcul și competiția acerbă prezentă pe această piață. Fac excepție de la regulă producătorii din țările cu energie low-cost, cum ar fi Rusia, Egipt, Țările Arabe și unele locații din Caraibe, unde consumul pe piața locală este prea mic pentru a satisface producătorii, drept pentru care aceștia se orientează spre piețele de export. Așadar, la nivel mondial producătorii români au, cel puțin în prezent, o poziție nefericită. În ciuda faptului că România prezintă un climat favorabil pentru agricultură, consumul de îngrășăminte a scăzut cu aproximativ 25% față de nivelul mediu din Uniunea Europeană. Acest fapt i-a determinat pe producătorii din România să aleagă piețele de export unde se confruntă cu o competiție dură.

În ciuda acestor circumstanțe nefavorabile, cu tactici flexibile de management, Azomureș a reușit să își mențină activitatea profitabilă, investind nu mai puțin de 100 milioane de dolari în ultimii 11 ani. Mare parte din aceste investiții sunt aprobate de autoritățile de mediu ca fiind „environmental friendly”. Deși România beneficiază de resurse bogate de gaze, parte din ele fiind destinate consumului intern, la acest moment nu există un demers major de creștere a producției de gaze. Drept urmare, prețurile la gaze depind de gazul importat de la ruși, care are un preț stabilit pe criterii politice, și care e indexat la prețuri extrem de volatile ale petrolului. În consecință, mari industrii românești consumatoare de gaz nu se pot baza pe un preț stabil la acest produs și nici nu pot prognoza îndestul de mult pentru a acoperi costuri, respectiv a lua decizii legate de politica lor de afaceri.

Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem faptul că toate guvernele din ultimii ani au arătat o înțelegere considerabilă pentru această problemă și au oferit sprijin pentru a ne menține instalațiile în funcțiune, chiar și în ultimele 14 luni, de când criza financiară a lovit Lumea. Cu această ocazie, dorim să ne exprimăm recunoștința față de toate cercurile politice din România care ne-au susținut în industria îngrășămintelor. Putem garanta că tot acest ajutor se va resimți în economia României, sub forma unei rate crescute a ocupării forței de muncă, independență totală a importurilor de îngrășăminte și venituri mari din export.

În aceste circumstanțe, pentru a pregăti compania Azomureș pentru următoarele două-trei decade și pentru a minimiza dependența de costurile mari de energie, vom implementa două mari planuri de investiții care vor totaliza 265 de milioane de dolari. Studiile tehnice sunt complete în ceea ce privește prima investiție și împrumutul pentru finanțare este în curs de a fi structurat. Cel de-al doilea proiect, care este legat de primul, va aduce în România unul dintre giganții producători de energie din Europa, fie în calitate de co-investitor fie ca operator.

Aceste două proiecte, odată finalizate, vor asigura viitorul companiei Azomureș.

Rep.: Ce investiții legate de mediu aveți în vedere la Azomureș? Care sunt reușitele de până acum în acest plan? Care este situația batalului de la combinatul mureșean?

F.K.: Istoria recentă a problemelor de mediu la Azomureș este oarecum complicată dacă o privim din punct de vedere al unui investitor. Compania a fost privatizată de către FPS (1997) cu asigurarea statului român că nici o problemă de mediu nu exista. În schimb, la nici o lună după venirea noastră în Târgu Mureș autoritățile de mediu ne-au bătut la ușă cu un protocol care ne obliga să investim aproximativ 15 milioane de dolari în 5 ani. După ce acești bani au fost investiți a urmat un al doilea protocol care ne obliga, din nou, să investim cca. 30 de milioane de dolari până în anul 2015. Suntem chiar acuzați că reprezentăm un risc periculos de mediu din cauza batalului de la combinat. Nu îmi pot da seama cine ar declara autorităților Uniunii Europene că batalul combinatului prezintă un risc pentru mediu. Este nedrept să acoperim o sumă nejustificat de mare pentru decizii aparținând unor administratori incompetenți, care s-au aflat la conducerea companiei acum 35 de ani și care au descărcat deșeuri solide într-un bazin de evaporare. Trebuie să recunosc totuși că recent Ministerul Mediului a înțeles că trebuie să ajungem la o soluție echitabilă pentru această problemă.

Subliniez faptul că în realitate există producători de îngrășăminte chimice în România a căror activitate are un impact mult mai grav asupra mediului, existând chiar și plângeri la adresa acestora din partea țărilor învecinate. Cu toate acestea, ei sunt păstrați în funcțiune din motive politice, în timp ce compania Azomureș este în continuu asaltată de autoritățile de mediu care se deplasează tocmai din București pentru câteva zvonuri cum că s-ar simți miros de amoniac în aer. De ce spun că este doar un zvon? Deoarece compania a implementat împreună cu autoritățile un sistem care monitorizează în permanență emisiile de amoniac, acestea nefiind depășite decât poate de două ori pe an, din cauza condițiilor climatice nefavorabile. Mai mult, avem tot interesul în a păstra orașul nostru curat și nepoluat. Așadar, prin înțelegerea făcută cu primarul municipiului Târgu Mureș, am demarat implementarea urgentă a unor măsuri de atenuare a emisiilor solide și gazoase. Pe de altă parte, în cadrul investiției de un sfert de miliard de dolari sunt prevăzute sub-programe menite să rezolve problemele de mediu în totalitate.

Ca o concluzie, se poate spune că „aerul orașului Târgu Mureș este mai curat decât în 1988 … dar sunt înregistrate mai multe plângeri acum decât atunci”, fapt pe care eu îl consider a fi normal, pentru că oamenii întotdeauna merită ce este mai bun. În acest sens, garantăm un mediu mai curat pentru locuitorii acestui oraș doar că avem nevoie de un răgaz pentru a curăța mizeria din ultimii 35 de ani.

Rep.: Cum vi se pare Târgu Mureșul și Transilvania, în general? Care ar fi domeniile și mijloacele prin care am putea atrage mai mulți investitori turci în această zonă?

F.K.: De 35 de ani fac afaceri cu mai multe companii românești. Așadar, nu fac diferența între localitățile acestei țării. Totuși, deși simt o afecțiune aparte pentru Târgu Mureș și Transilvania în general, consider că întrega țară este atractivă pentru investitorii străni, inclusiv noi, turcii, care suntem cunoscuți pentru deciziile rapide pe care le luăm cand vine vorba de investiții în străinătate. Oamenii sunt prietenoși aici. Singura problemă care ar rămâne ar fi inconsecvența legilor și modul în care sunt tratați investitorii străini. Ar trebui să existe un mecanism pentru a asigura investitorii că politicile nu se vor schimba întotdeauna după cum bate vântul.

Rep.: Turcii sunt un popor foarte mândru. Ce reprezintă pentru dumneavostră Ziua Națională a Turciei?

F.K.: Mai mult decât un motiv de a fi mândru pentru că a fost câștigată libertatea pe cele patru frontiere, pentru turcul de rând Ziua Națională, sărbătorită pe data de 29 octombrie, reprezintă ziua în care a fost fondată Turcia modernă, cu un Parlament democratic, după 700 de ani de imperiu monarhic.

Rep: Ce înseamnă modernizarea Turciei începând din epoca Kemal Attaturk și până astăzi?

F.K.: Putem să discutăm mult și bine despre ce am obținut prin pașii făcuți de către Kemal Ataturk spre modernizarea Turciei, respectiv contactul cu Occidentul și tot nu am ajunge la o concluzie. În schimb o să încerc o altă abordare. Uitați-vă la Imperiul Otoman de acum 200 de ani și comparați societatea și locațiile acelui imperiu cu Turcia modernă de azi. Aceasta este dovada reușitelor lui Kemal Ataturk.

Rep.: Cum se manifestă patriotismul la turci, în comparație cu alte popoare, chiar și cu cel român?

F.K.: Patriotismul este un sentiment. Este o certitudine faptul că istoria Turciei, începând cu războaiele sângeroase împotriva mongolilor, exilarea din Asia Centrală respectiv migrarea către Anatolia și implicit extinderea în Europa Centrală, urmată de o perioadă grea pentru popor, a dus la o unitate incontestabilă a turcilor. Cât despre România, nu cunosc foarte bine istoria acestei țări drept pentru care nu mă pot pronunța în acest sens.

Rep.: Poate fi România un prieten al Turciei în încercarea celei din urmă de a accede în Uniunea Europeană? Cum vedeți realizabilă această dorință a Turciei?

F.K.: Fără îndoială, Turcia și România au avut întotdeauna relații foarte bune. Inexistența vizelor de călătorie, chiar și în perioada socialistă, este o dovadă clară a acestui lucru. Cu siguranță, politica curentă a României în defavoarea Turciei este în mare parte influențată de politicile Uniunii Europene. Cât despre Turcia ca și țară membră a UE, din punctul meu de vedere este o idee foarte bună, deși îmi este greu să cred că acest lucru se va întâmpla vreodată. Am putea avea relații echilibrate unii cu alții, chiar și fără aderare. Dacă o procedură de aderare ar începe în următoarea perioadă, România nu ar reprezenta un obstacol în calea noastră … ci un sprijin.

„Vom implementa două mari planuri de investiții care vor totaliza 265 de milioane de dolari. Studiile tehnice sunt complete în ceea ce privește prima investiție și împrumutul pentru finanțare este în curs de a fi structurat. Cel de-al doilea proiect, care este legat de primul, va aduce în România unul dintre giganții producători de energie din Europa, fie în calitate de co-investitor fie ca operator.” FUAT KALGAY, președintele CA al Azomureș