Unde dai si unde crapa. Repetat.

Ultimele doua saptamâni au fost marcate de forfota, fizica si intelectuala, specifica bacalaureatului. De comentariile, mirarile, nemultumirile sau împlinirile pe care le-a degajat acest examen prin sita caruia trebuie sa treaca tot muritorul cu oarece ambit’.

Si tocmai în asta perioada în care tot omu’ silitor, tot parintele aferent si tot alesu’ tantos se straduiesc din rasputeri sa se armonizeze, cel putin ideativ, cu spiritul bacului, iata ca figura cu “vorbim, scriem româneste” si nu oricum, ci cel putin bine, nu impresioneaza tot concetateanul. Caci mai exista unii care au barem calitatea de a fi consecventi, aratându-ne, ori de câte ori au ocazia, cum ca îi doare drept în cot despre exprimarea corecta în fata publicului larg, cititor si votant. Asa se face ca taman în prag de afisare a rezultatelor la examenul de bac, începând cu proba îndoita de limba si literatura româna (oral si scris), primarul celebru “care este” al unui sector la fel de celebru ne-a lasat iarasi perplecsi, pentru a nu stiu câta oara. Nu ne-am dat înca seama daca fraza de ultima ora (preluata de presa scrisa) oglindeste o gândire atât de profunda si de îmbârligata încât nu a putut fi scoasa la iveala decât la gramada (dezordonata) sau reflecta, pur si simplu, o profunda necunoastere a limbii ma-sii (ca de gramatica ei, a limbii, ce sa mai zicem?). Se facea, asadar, ca primarul fruntas, de sector de capitala, câstigator (prin vointa electoratului!) de mai multe mandate consecutive decât clasele de tren, glasuia dupa cum urmeaza: “Numai cine nu lucreaza nu poate sa i se impute ca poate sa fie si mici greseli, dar nu astea”. Asa-i, dom’le! Exact asa! Care va sa zica, per a contrario, lu’ ala care lucreaza poate sa i se imputa ca poate pentru ca sa fie si mici greseli, ca astea, daca nu e multe. Ma întreb ce s-ar fi facut domnu’ fruntas cu tricolor la bac, daca-i pica de expus opinia personala la vreunul din biletele cu Europa, recte la ala în care se vorbea de Consiliul European (ce tine de U.E.) si care-i cu totul altceva decât Consiliul Europei (care are de-a face cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului). Iar chestiile astea nu-s deloc de-a valma, adicatelea nu putea raspunde ceva de genul “Frumoasa e Constanta,/ Dar frumos e si Ploiestiul…”. Ma rog, norocul lui ca a trecut deja prin cele scoli…

În legatura cu grija constanta pentru o exprimare fara de cusur si pentru eradicarea manifestarilor suparatoare în direct, CNA ia, tot la vreme de bac, o initiativa care pare trasnet. Si anume, ne anunta ca a semnat, cu Ministerul Educatiei, un protocol de colaborare privind tiparirea unei brosuri ce va contine greseli de exprimare ale jurnalistilor. Brosura va fi distribuita în toate scolile (vor fi tiparite 50.000 de exemplare) si va putea fi folosita ca material didactic la orele de limba româna. Carticica va cuprinde greselile grave din exprimarea unor jurnalisti români si va înfatisa, dupa cum se cuvine, si variantele corecte. Va sa zica, dupa modelul “asa nu, asa da”. Institutia cu pricina precizeaza ca abaterile gramaticale n-au fost depistate ori corectate de amatori, ci de catre specialistii Institutului de Lingvistica al Academiei Române. Pâna aici, toate bune si frumoase. Ideea de preventie, de educare din fasa a viitorilor purtatori de microfon, de evidentiere, prin contrast, a batailor de joc la limba oficiala nu are cusur. Pentru ca auzim multe si (nepermis de) agramate. Dincolo de cele care-si au inclusa portia de umor, gen “o vulpe survola satul” (si uite-asa, din survol, le-a halit satenilor o groaza de pasari) sau “acest escadron de ponei”, cu referire la atacantii Spaniei care, asa ponei-mititei calare, la rândul lor, probabil pe alti ponei, cum au fost prezentati în metafora (escadronul presupunând, deja, existenta cailor în dotare, caci este o subunitate de cavalerie, ce-i drept compusa din 120 de oameni si caii lor), le-au facut figura nemtilor ramasi la sol (fara cal sub sa).

O fi frumos scopul asta al CNA-ului, brat la brat cu Ministerul, dar si mai frumos ar fi sa ia masurile de rigoare pentru ca posturile sa-si curete ograzile, astfel încât sa nu mai fim obligati sa asteptam auzirea unor cuvinte normale pâna când astia mici, care de-abia încep a studia brosura cu pricina, vor trece de bac, de facultate si se vor angaja pe la diferite posturi de radio si televiziune. Toba de carte. Asta nu înseamna ca pledez, câtusi de putin, pentru vreun fel de dictatura a CNA-ului ori vreun soi de strângere a surubului prost înteleasa. Ci, numai pentru punerea în practica a mijloacelor normale care sa ne permita sa auzim la radio si televizor o limba româna în rezonante armonioase, de simfonie si nu de manea.

Andreea CIUCA