Ungheni – Oraşul nimănui

Comunele ridicate la rang de oraş nu au mai nimic în comun cu oraşele

Ungheni se zbate între mizerie şi hoţie. Jumătate din locuinţe nu sunt aprovizionate cu apă potabilă * Pânza freatică este poluată cu 100% peste normalul încărcăturii de nitraţi * Ţiganii locuiesc câte 24 într-o cameră * Primarul Covrig împarte pământuri după bunul plac de când se află sub aripa ocrotitoare a PSD * Heirupismul guvernului Năstase a făcut Ungheniul oraş cu toate că singurul merit al localităţii e acela de a se afla pe un drum european * E drept, în apropierea Târgu Mureşului

Cetăţenii localităţilor Ungheni, Miercurea Nirajului, Sângeorgiu de Pădure şi Sărmaşu s-au trezit peste noapte orăşeni. Nu au Poliţie, nu au Spital, nu au Tribunal. În schimb îşi duc în fiecare dimineaţă animalele la păscut iar nevoile fiziologice şi le satisfac în closetul din fundul curţii. Astăzi vom trata cazul Ungheni. O localitate în care se preconizează realizarea unui morman de investiţii. Amintim numai Parcul Industrial şi Depozitul Zonal de Deşeuri. Fără ca acestea să ameninţe sărăcia în care trăiesc o mare parte din locuitorii localităţii.

ViaţaÂ… la ţară

Intrăm în localitate. Ne întâmpină o mizerie lucie, praf, gunoaie, ţigani şi o atmosferă apăsătoare. Dar se pare că Ungheniul, care din 19 martie 2004 a fost adus în Monitorul Oficial la rangul de oraş, are şi alte puncte “forte” – case de ţigani suprapopulate, canalizare inexistentă şi o staţie de epurare (Niraj) care funcţionează din când în când.
Şi dacă la capitolul igienă Ungheniul este deficitar, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre presiunile psihologice exercitate asupra locuitorilor.
În Ungheni ţăranii obişnuiesc să spună “mi-a dat primarul pământ” sau “mi-a furat vicele pământ”, când pământul trebuie să fie retrocedat conform actelor de moştenire sau cumpărare. În realitate şi în localităţile aparţinătoare – Cerghid, Cerghizel, Şăuşa, Moreşti şi Vidrasău sunt foarte puţini locuitori cu acte de proprietate pentru teren agricol, cu respectarea normelor topografice şi identificări din cărţile funciare întocmite înainte de colectivizare.

Un exemplu concludent este Romulus Moldovan care susţine că de zece ani este “terorizat de organele de stat care cu acte false, martori mincinoşi mi-au luat intravilanul care avea suprafaţa de 900 metri pătraţi.”
Deşi a făcut demersurile de rigoare la Prefectură, Procuratură, Poliţie rezultatele s-au lăsat aşteptate.
Primarul Covrig nu ştie nimic.

Poluare, insecte şi rozătoare

Se spune că primarul “a băgat apa în sat” însă nu se ştie că doar jumătate din comună are apă curentă, restul neavând nici canalizare, nici apă curentă. Pânza freatică este poluată şi ea depăşind cu 100% nivelul normal al concentraţiei de nitraţi şi cu peste 150% cea de nitriţi. La poluarea apei şi a terenurilor îşi aduc “aportul” şi canalizarea dejecţiilor şi reziduurilor de la blocuri spre staţia de epurare care este defectă. În plus, invaziile bolilor, şobolanilor şi insectelor din perioada de vară, au făcut mari pagube în rândul animalelor domestice.
La acestea se adaugă grămezile de gunoaie generatoare de boli şi rozătoarele din vecinătatea blocurilor de la moară (adevărate focare de şobolani) sau inundaţiile grădinilor în urma ploilor abundente. Problemele comunităţii rromilor nu au fost nici aici rezolvate. Dimpotrivă. Ajutoarele sociale pe care le primesc aceştia sunt menite a creşte numărul voturilor către PSD. Despre programe adevărate de integrare socială nici nu poate fi vorba. Despre sărăcia rromilor, nici nu mai vorbim. Stau şi câte 24
într-o încăpere, după cum mărturiseşte primarul Covrig. “Asta e moştenire rămasă de la C.A.P”, spune el.

“Ori ne oprim aici, ori mergem mai departe”

Bineînţeles, din clădirea Primăriei lucrurile se văd altfel. Mai nuanţat. Mai frumos. Uneori chiar idilic. 
Primarul consideră că staţia de epurare Niraj “funcţionează aşa cum funcţionează”, că este apă curentă în Ungheni pentru că “am fost obligaţi!”, şi că nu ştie să fie ceva în neregulă cu pânza freatică deoarece datele sunt verificate o dată la 6 luni de către Agenţia de Protecţia Mediului. În loc de concluzie îl cităm pe Ioan Covrig: “În legătură cu U.E. am spus: ori ne oprim aici, ori mergem mai departe.” Noi zicem să ne oprim aici.

Celelalte localităţi nu stau deloc mai bine. Poliţia din Miercurea Nirajului are trei angajaţi în timp de normele cer ca într-un oraş să fie cel puţin 17 poliţişti. În toate noile oraşe serviciile medicale lasă mult de dorit. Canalizarea nu este introdusă decât în proporţie de sub 50 %. În ceea ce priveşte apa curentă se stă un pic mai bine. Majoritatea şcolilor au rămas la stadiul de instituţii comunale. Nivelul impozitelor şi taxelor locale va creşte fără ca în viaţa locuitorilor oraşelor să apară schimbări în bine.

Trocul politic
Toate localităţile ridicate la rang de oraş au făcut parte dintr-un troc realizat la nivel înalt de către conducerile PSD şi UDMR. Parlamentarii celor două partide au sprijinit proiectele de hotărâre privind ridicarea comunelor respective la rang de oraş fără a se gândi prea mult dacă merită sau nu. Dacă nu fac mai mult rău decât bine. Simpla ridicare la rang de oraş nu aduce implicit bunăstare. Acest lucru nu l-a înţeles nici guvernul când a decis “în spirit european” mărirea numărului de oraşe. Dar cine a zis că e cineva responsabil de câte prostii se întâmplă în ţara asta.