Va muri Noua Generaţie de tânără?

Fără îndoială, una dintre cele mai interesant de urmărit evoluţii în aceste alegeri locale este aceea a Partidului Noua Generaţie. Chiar dacă nu va lua voturi multe, PNG este un fenomen în sine, care va putea fi folosit în viitor cel puţin ca studiu de caz politico-electoral. Cel mai proaspăt partid, PNG se află acum într-un trend ascendent. Este doar un balon de săpun sau va reuşi să pună beţe în roatele răblăgite ale altor formaţiuni?
Până acum câteva luni, când Gigi Becali s-a decis să intre în politică – după capitalul de imagine cucerit incredibil de repede (în trecăt fie spus, fără mare efort şi fără intenţie din partea personajului), Partidul Noua Generaţie exista doar în scripte. Înfiinţată de Viorel Lis, după ce acesta a părăsit PNŢCD, această formaţiune politică n-a reuşit nimic în alegerile din 2000. Apoi a fost îmbălsămat şi resuscitat doar din comoditate. Lui Becali i-a luat mai puţin timp să preia şefia acestui partid, decât să facă unul nou.
Dacă ar fi să comparăm situaţia de acum a PNG cu aceea a altui partid în anul 2000, atunci cel mai aproape ar fi Alianţa pentru România (ApR). E drept că există şi unele diferenţe: ApR se înfiinţase înainte cu doi ani de alegeri şi avea imaginea mai degrabă a unui curent de opinie (pedeseriştii cu idei moderne şi democratice) şi nu aceea a unui “partid de lider”, cum este PNG (sau PRM). Cei cu memoria bună îşi mai aduc aminte că ApR se bucura de o popularitate extrem de mare înainte de alegerile locale de acum patru ani. ai chiar a spart gura târgului la acele locale, fiind partidul situat pe locul trei ca număr de primării şi fotolii de consilieri locali şi judeţeni cucerite. Dar totul s-a ruinat la alegerile generale, unde ApR a obţinut puţin sub 5 la sută, cât trebuia pentru accederea în Parlament, şi, în timp, ApR a dispărut ca partid, ajungând să fie absorbit de PNL. Cauzele eşecului sunt multe: îmbătarea cu succesul de la locale, urmată de culcarea pe o ureche, un lider neconvingător ca Meleşcanu, o ofertă naţională care nu aducea nimic nou faţă de alte partide de stânga şi o campanie electorală prost gândită.
Probabil că în cazul PNG lucrurile vor sta invers. Partidul nu a ajuns destul de cunoscut şi nu a avut timpul necesar pentru a aduna persoane cu notorietate, care să ocupe posturi în administraţia locală. Doar în localităţile unde s-a reuşit acapararea unor astfel de oameni, va lua PNG voturi semnificative. Va mai smulge câteva şi din imaginea lui Becali de la cei care votează mecanic, dar acestea nu vor fi foarte multe. Una peste alta, cred că la alegerile locale PNG nu va furniza o surpriză de proporţiile
APR-ului din 2000.
Dar situaţia se poate schimba la alegerile generale. Acolo imaginea lui Becali va cântări mai mult şi va mai trece şi ceva timp, astfel că tot mai mulţi români vor afla ce înseamnă Partidul Noua Generaţie şi ce vrea el. Cu o campanie electorală bine gândită şi poate cu dublarea lui Becali de alte câteva personalităţi, PNG va reuşi să obţină la alegerile generale mai mult decât ApR în 2000, ceea ce ar însemna intrarea în Parlament.
Cei care au gândit scenarii politice post-2004 şi l-au determinat pe Gigi Becali să intre în politică au urmărit două lucruri: şubrezirea procentelor lui Vadim şi intrarea în Parlament a unei formaţiuni politice care să încline balanţa în eventualitatea unor alianţe post-electorale. Dacă va reuşi acest lucru vom vedea. Pentru că lucrurile nu sunt aşa de simple şi mai există şi alte partide care e posibil să intre pe forţe proprii în Parlament (vezi PUR).
Cert este că dacă Partidul Noua Generaţie nu va intra în Parlament, se va sparge ca un balon de săpun şi nu va mai rămâne din el nici măcar cât a rămas după Viorel Lis. Asta doar în cazul fericit în care nu va fi absorbit de un partid mai mare şi îşi va pierde individualitatea într-un mod elegant.