Vânătorii reghineni se camuflează la Optim Prodimpex

A lucrat pe vremuri la cooperația din Gurghiu, care exporta echipament de ski în Rusia. Optimiu Fărcaș are azi propriul atelier de confecții, Optim Prodimpex SRL, și pentru că produsele lui sunt de calitate comenzile serioase nu s-au lăsat așteptate.

Reporter: Cum s-a născut această afacere?

Optimiu Fărcaș: Eu sunt croitor de meserie și am început să lucrez în domeniul confecțiilor de pe vremea comunismului, la cooperația din Gurghiu, unde aveam în subordine 30 de angajate. Pe vremea aceea făceam export în Rusia. Confecționam îmbrăcăminte specială pentru ski. Din 1991 am început să pierdem piața de desfacere a rușilor și atunci m-am întrebat ce voi face cu viața mea? În prima fază am preluat o secție mai mică, de la cooperație, în Ibănești, unde am lucrat timp de un an, iar în 1993 am deschis această societate pe locația unui fost service auto.Am început cu trei angajați și am făcut confecții până prin 1995 dar atunci mergea foarte prost așa că m-am reprofilat și am cunpărat de la cooperație utilajele de tâmplărie.

Rep:Va-ți transformat croitoria în tâmplărie?

O.F.: Da și am lucrat pentru italieni niște suporturi tip “capre pliante”, din fag aburit timp de trei ani, până am luat o țeapă de la italieni. Era prin 1996, și nu mi-au mai plătit un tir de marfă care pe vremea aceea era aproape 8 milioane de lei. Am avut noroc că am avut o juristă bună, că altfel italienii mă obligau să plătesc foarte mulți bani. Și atunci mi-am zis să nu mai văd rumeguș prin curtea mea. Mi-am terminat stocul de materiale pe care l-am avut, am vândut utilajele de tâmplărie și m-am întors la prima mea dragoste, croitoria.

Rep: Cum a fost să o luați de la început?

O.F.: Am început cu 12 croitorese, să fac salopete pentru SC Electrica Reghin, dar, după un timp, un cunoscut de-al meu a câștigat licitațiile Electrica pentru zona Ardealului și atunci eu am fost nevoit să îmi caut alte comenzi. Am început cu firma Prolemn. Apoi cu Remex și Hora, pentru care fac haine de protecție și azi. Am mai făcut contracte cu firme din Sibiu, Brașov și Târnăveni.

Care a fost cea mai mare comandă pe care ați avut-o până acum?

O.F.: Cele mai mari comenzi erau la Prolemn, pentru care făceam peste o mie de salopete și veste, plus saci de exaustare și de filtre pentru vopsea. Aveam cu ei contracte de 600-700.000.000 de lei vechi.

Rep.: Ați reușit să aveți clienți și pe piața externă?

O.F.: Am o colaborare cu un italian, care are o firmă de confecții în Târgu-Mureș, și nu are atelier. El vine cu materialul gata croit iar noi facem manopera. Colaborez cu el de vreo cinci ani, pentru costume, bonete și șorțuri de ospătari-bucătari. Nu sunt cantități mari, dar profitul e bun.

Rep.: Știu că faceți și îmbrăcăminte de vânătoare și pescuit. De unde v-a venit această idee inedită?

O.F.: Am foarte mulți prieteni șefi de grupă de vânătoare, care în fiecare sezon vin la mine să își comande pantaloni și vestoane de camuflaj. Costumația de vară variază de la 75 de lei și 150 de lei, costumația de toamnă sau primăvară, cu căptușeală subțire, merge până la 200 de lei, iar cea de iarnă variază între 220 și 250 de lei, în funcție de model.

Robert Matei