Agroturismul la început de drum

Mai sunt 77 de zile, mai puțin de 12 săptămâni până când Europa, așa cum arată ea azi, nu va mai fi. La expirarea acestui termen, România, pe nedrept dată la o parte atât de mult timp, va trebui să demonstreze că locul ei este între națiunile Europei. Un atu al nostru, este, trebuie să recunoaștem ajutorul dat de mama natură, pe care dacă vom ști să îl valorificăm, vom deveni cu adevărat un “Plai de dor”. Mare, munte, deltă, defilee, lunci, tradiții populare sunt ingredientele casei, realități concrete, care în mod normal și firesc ar trebui să atragă turiștii, să îi facă să dorească să se întoarcă iar și iar. În această mașinărie complicată pentru noi, turismul și agroturismul, județul Mureș este locul binecuvântat de natură. Dacă vor fi și oamenii pe măsură, în scurt timp

s-ar putea să vorbim despre prosperitate.

Cu ce ieșim în lume?

Locul cel mai preferat de turiștii care își poartă deja pașii prin aceste locuri este Cetatea Sighișoarei, care oferă pe lângă atmosfera medievală, misterul Dracula, un proces al vrăjitoarelor și indicațiile date în nenumărate graiuri exotice de toboșarul cetății. Ar mai fi Sovata cu unicitatea apei Lacului Ursu, Reghinul cu atmosfera sa prăfuit patriarhală și, nu în ultimul rând, Târgu Mureș, orașul construit în stilul Art Nouveau.

Când ajungem însă la Valea și Defileul Mureșului, pătrundem în zona agroturismului, noul trend al turismului care depășește sfera europeană, segmentul de turism pe care fiecare dintre noi visăm să îl vedem funcțional. Pentru că bogăția solului și a subsolului, varietatea florei și faunei, tradițiile locului ne îndreptățesc să dorim ca aceste locuri să fie văzute de cât mai mulți oameni.

Stânceniul irezistibil

Aflată la intrarea râului Mureș în defileul Mureșului, amplasată pe harta județului într-un loc de o frumusețe rară, comuna Stânceni a mai fost înzestrată de natură și cu bogății ale solului, cum nu multe locuri au. Apa minerală purtătoare a mărcii Stânceni este cunoscută și apreciată la nivel național pentru proprietățile ei curative, dar și pentru gustul deosebit. Lemnul și piatra de andezit care se exploatează sunt folosite în construcții fiind considerate de cea mai bună calitate. Tot în Stânceni funcționează una din cele mai cunoscute și apreciate păstrăvării din județ. Dacă ar fi doar atât, ar ajunge pentru a include Stânceniul într-un circuit turistic zonal. Dar frumusețile locului, muntele străbătut de numeroase drumuri forestiere, cărări cocoțate pe versanții muntelui, bogăția de animale sălbatice, varietatea plantelor, pârâurile care se aruncă în cascade sinucigașe, sunt alte atuuri pentru ca acest loc să devină cunoscut. “Localnicii au început să se arate interesați de schimbările pe care agroturismul le-ar aduce. Îmbunătățirea calității vieții lor cântărește cel mai mult în opțiunea de a face agroturism. În localitatea Meștera se află în stadiu de finalizare a lucrărilor o pensiune concepută la standarde europene. Unii dintre săteni au început deja să își transforme locuințele personale pentru a oferi condiții de cazare și masă potențialilor turiști. În trei luni o societate germano – română, va da în funcțiune noua pârtie de ski, în lungime de 1,7 km, din satul Ciubotani. Se lucrează la un proiect pentru construirea unei baze de tratament și recuperare pentru sportivi dar și pentru populație. Dorim să valorificăm potențialul natural deosebit al comunei Stânceni, care pe lângă apa minerală și peisaje oferă atracții inedite. Pe valea Gudea se află un schit locuit de călugărițe carmelite, locaș de cult vizitat de majoritatea celor care trec prin comuna noastră. Pe lângă schit funcționează și o pensiune iar cei care aleg să stea acolo trebuie să se supună rigorilor cerute de ritul măicuțelor. Peste câțiva ani sperăm ca Stânceniul să fie una din atracțiile turistice principale ale văii Mureșului și Călimanilor”, ne-a spus Dinu Ciobotă, primarul comunei Stânceni. Traseele turistice, cunoscute doar de împătimiții Văii Mureșului, frumusețea și sălbăticia locurilor din jurul cabanei Mermezeu, abruptul pantelor, desișul pădurilor prin care poți desluși umbra urșilor, urma căprioarelor și a mistreților, locurile unde râșii și caprele sălbatice apar ca nălucile în calea călătorilor, vor intra curând în circuitul turistic.

Pentru ca toate acestea să fie posibile, să fie atractive din toate punctele de vedere, acum se lucrează intens la infrastructură. Vor fi reparate drumurile și se va introduce apa curentă în cel mai scurt timp posibil. Odată realizate facilitățile de bază, plus pârtia de ski și deschiderea oficială a pensiunilor, oamenii locului sunt convinși că Stânceniul va cunoaște o revigorare deosebită. “Nu am umblat eu foarte mult în lume, dar locuri așa de faine ca aici nu am văzut niciunde. Dacă se țin de cuvânt oamenii ăștia și repară drumul o să vie și turiștii. Asta e singura noastră problemă. Drumul. La oraș turiștii văd numai blocuri, dar când ajung aici își umplu plămânii cu aer curat. Și dacă se plimbă prin munți, prin pădure, poate mai văd și câte o sălbăticiune. Na, senzația asta nu ți-o dă nici un cazino sau cum le zice. Și seara dacă doarme pe o saltea de paie la lumina unui felinar, zice că o ajuns în rai”, ne-a făcut o prezentare succintă și irezistibilă a locului, localnicul Dănilă Ujică.

Călare prin Lunca Bradului

Lunca Bradului, Neagra, Sălard, nume de localități cu rezonanță în sufletele noastre, sunt situate în defileul Mureșului la interferența Călimanilor cu Munții Gurghiului, pe malul Mureșului și pe Valea Sălardului. Iubitorii cărărilor montane aleg la 80% din cazuri să își petreacă concediul și sfârșiturile de săptămână în aceste locuri, în care de fiecare dată au ceva nou de descoperit. “Turiștii vin în aceste locuri dintotdeauna. De când s-a deschis circulației Defileul Mureșului, de când a trecut primul om pe aici. Primele atestări documentare ale locului le avem din 1854 sub forma unor scrisori în care peisajul uimitor era descris la superlativ. Acum noi dorim să facem un pas înainte în deschiderea Văii Mureșului către Europa, prin crearea condițiilor optime de cazare, masă și petrecerea timpului liber pentru turiștii care cu siguranță vor veni către noi. Primul pas este însă realizarea infrastructurii pentru că majoritatea turiștilor asta caută. Pentru cei care doresc doar ineditul, valea Mureșului îi așteaptă dintotdeauna”, ne-a spus Ioan Pârlea, primarul comunei Lunca Bradului. S-a discutat mult despre ce se dorește să însemne Lunca Bradului în peisajul turistic al viitorului și s-a ajuns la concluzia că niște simple pensiuni, fie ele dotate și cu tot confortul occidental, nu ajung. Așa că pentru atingerea scopului propus, a cărui ștachetă a fost fixată foarte sus, se lucrează în paralel la proiecte diferite. În curând în Lunca Bradului se va realiza un teren de fotbal cu pistă pentru atletism pe care divizionarii A se vor putea antrena în cantonamente. Se lucrează și la finisarea lucrărilor la noua pistă de ski în lungime de 2,5 km. Toate acestea se realizează cu fonduri comune locale, naționale și ale UE. În ceea ce privește cazarea turiștilor, fundația baptistă “Integrum” a pus la dispoziția lor 200 de locuri, în pensiuni la standarde europene. Alte 100 de locuri de cazare sunt puse la dispoziția celor interesați de persoane particulare. Până când stadionul și terenurile de sport vor fi realizate, turiștii se pot bucura de frumusețea unui peisaj deosebit, sălbatec, dar și de o zi de călărie pe crestele Călimanilor. Pe valea Ilvei în sus, la 5 km de șosea de află herghelia “la măgari”. Este numită cu dragoste așa de localnici pentru că “domnul Graur” administratorul hergheliei și-a început afacerea cumpărând de la o stână niște măgari, pe care într-o zi câțiva turiști au dorit să îi călărească… Acum are 12 cai încălecați în special de turiști din Olanda. “Tot mereu sunt turiști străini pe aici, pe valea Ilvei. Când îi vedem cum stau cu gâturile ridicate către vârfurile copacilor și către steii de stâncă, ne mirăm. dar noi suntem obișnuiți cu frumușața asta de loc pe când ei poate nu au așa ceva la ei acasă. Na, să vie toți că toți îi primim în vizită”, ne-a spus Florin Cif, un om al locului care și el are în construcție o prelungire a casei. “pentru străinii care o să vie prin comună…”

Fata Morgana, marca Răstolița

Situată pe ambele maluri ale râului Mureș, în pitorescul defileu mărginit de munții Călimani și Gurghiului, Răstolița este o zonă de o frumusețe tulburătoare, desprinsă parcă din picturile clasicilior renascentiști. Valea Iodului, Poiana Compelor sau Fântânel, Scaunul Domnului, Andreneasa, sunt doar câteva din punctele de reper ale pasionaților de drumeții montane, locuri puse la dispoziția noastră cu generozitate de mama natură, locuri pe care oamenii locului, le respectă cu un sentiment parcă de evlavie. De-a lungul anilor, Răstolița a încercat să dezvolte turismul pentru ca tot mai mulți oameni să profite de frumusețile deosebite și de ineditul locului. A fost o vreme în care Răstolița era recunoscută în toată țara pentru tabăra școlară care funcționa aici. Dar în anii ’80, tabăra a făcut loc coloniei de la barajul care în cinci ani, cum se spunea atunci, ar fi trebuit să fie gata. De atunci au trecut mai bine de două decade, barajul tot nu e gata și comuna a avut foarte mult de suferit din cauza prafului și a degradării mediului înconjurător. În ultimul timp însă, cei care au în mână destinele comunei au hotărât că ajunge cu această stare de fapt și sunt motivați să repună Răstolița la locul de onoare pe care îl ocupa. Schimbările sunt deja vizibile la tot pasul. Asfaltul drumului național a fost refăcut în mare parte, de-o parte și de alta a drumului au apărut clădiri noi, moderne, iar prin întreprinderile de prelucrare a lemnului nivelul de trai al locuitorilor comunei a crescut mulțumitor.

“Eu nu sunt localnic, dar de atâția ani de când lucrez la baraj, am ajuns să mă consider un om al locului. Când am ajuns aici nu mi-a venit să cred că locul există. Până atunci în totul preferințelor mele în materie de munte era valea Prahovei. Bineînțeles că nu fac acum nici un fel de comparație dar Răstolița este o enigmă pentru mine chiar și acum pentru că peisajul este ca o fata morgana. Vezi o culme, aproape de tine și vrei să ajungi acolo. Dar cu fiecare pas pe care îl faci pare tot mai departe. Am văzut urși, am văzut mistreți, vulpi, dar toate animalele astea sălbatice parcă sunt domesticite și dresate să apară doar din când în când în fața ochilor noștri pentru a ne vrăji. Și apoi să dispară tot ca o fată morgana. Este o frumusețe sălbatică incredibilă în aceste locuri. Este foarte important de menționat că primăria împreună cu oamenii au pus la cale un plan pentru ca agroturismul să poată fi practicat. Au apărut primele pensiuni ceea ce foarte bine și pentru că zona o să fie cunoscută de cât mai mulți oameni dar și pentru răstolițeni care au șansa să ajungă să fie cunoscuțI ca gazde perfecte”, ne-a spus Sandor Levente, muncitor la baraj. Toți cei cu care am vorbit despre Răstolița și despre locurile pe care le redescoperă cu fiecare nouă vizită sunt de acord că aici poate fi magie la mijloc. Magia locurilor, beția aerului curat.

Valea Regilor

Valea Gurghiului este probabil cea mai spectaculoasă zonă rurală a județului. Nefiind situată pe o linie de interes național, traficul intens a ocolit-o, lăsând-o într-o stare de sălbăticie naturală cum greu mai găsești în aceste zile. Ori tocmai frumusețea aceasta sălbatică e rețeta imbatabilă și garanția succesului în atragerea cât mai multor împătimiți de plimbare în aer liber, îndrăgostiții de natură pentru care perfecțiunea înseamnă natura însăși. Ori aceștia au ce vedea aici. Valea Gurghiului străbate o zonă incredibilă. Solovăstru, Hodac, Gurghiu și Ibănești, sunt probalil comunele cu cel mai mare potențial turistic al județului. Vârfurile Munților Gurghiului plini de păduri bătrâne de foioase și conifere sunt populate de exemplare deosebite de urși, cerbi și căprioare, porci mistreți, chiar și lupi, râși și cocoși de munte. Plantele și animalele și-au păstrat puritatea de început, locuitorii zonei veghind asupra lor. “Nu s-a prea vorbit mult despre noi până acum. Și dintr-o dată lumea vine să vadă despre ce se vorbește și se minunează. Toți spun că așa o frumusețe nu au mai văzut până acum. Dar pe lângă frumusețea locului de apreciat este că noi localnicii am știut să ne păstrăm tradițiile și obiceiurile, fiecare casă ținând la loc de cinste costumul popular strămoșesc. Satele noastre sunt așezate aici de mii de ani. Apoi au venit membri casei regale a României și și-au făcut palat aici. Acum o să vină turiștii și pentru ei s-au ridicat pensiuni ori s-au amenajat camere speciale în casele localnicilor. După cum se vede, cine vine aici, nu mai pleacă. Noi suntem oștenii care veghem ca valea Regilor să rămână tot așa și peste alte sute de ani”, am aflat de la localnicul poet popular Nicolae Todoran.

Daneșul e pregătit

“Cu tot respectul pentru celelalte comune ale județului, trebuie spus că Daneșul este de departe cea mai frumoasă comună. Este curată, îngrijită, iar oamenii luptă să o mențină așa. Ați văzut florile din Daneș? Cei peste 5000 de locuitori sunt mândri de comuna noastră. Peste 50% din ei sunt angajați, 30% lucrează în agricultură, iar diferența de 20 % le fac pe amândouă. În comună avem investitori români dar și străini. Există o fermă de porci, una de extragere a uleiului de trandafiri, două societăți agroindustriale, o asociație agricolă care mai scârțâie dar funcționează totuși de la an la an mai bine, există platforma gazului metan, o altă platformă industrială. Suntem o comună înstărită iar asta se vede și din agroturismul care se dezvoltă destul de rapid. La trei km de Daneș este un han, popasul turistic Dracula, iar acum o lună s-a deschis un nou hotel, “Denis”. Cinci ani s-a lucrat la construirea și finisarea lui, dar ceea ce le e dat turiștilor să vadă, este de neimaginat. Calitate și lux. Toate aceste obiective realizate, ne bucură, toate acestea înseamnă locuri de muncă pentru dăneșani și sunt o mândrie pentru noi toți. Aceste realizări sunt din acelea care mai vindecă din rana lucrurilor nerealizate. Dar cum se spune că fiecare lucru se va face la timpul lui, avem încredere că și problemelor nerezolvate le va veni vremea”, ne-a spus primarul comunei, Aurel Mosora. Așezată pe malul stâng al râului Târnava Mare, într-o zonă cu dealuri molcome și păduri bătrâne, pe drumul care face legătura între cetățile Sighișoarei cu cele ale Sibiului, Daneșul își așteaptă deja turiștii.

Saschiz, redivivus

La celălalt capăt de județ, înspre Brașov se află comuna Saschiz. Când pătrunzi în ea, ai impresia că ai ajuns în altă lume, aceea a caselor fortificate din spatele cărora te aștepți să iasă în orice moment cavaleri călare. Doar drumul asfaltat îți reamintește că acele vremuri cu domnițe și cavaleri au trecut demult. Ori această atmosferă este tocmai ceea ce caută turiștii. “Punctul nevralgic al comunei îl reprezintă infrastructura. Vrem să rezolvăm problema introducerii canalizării și a apei, precum și să reabilităm drumurile. Și cazarea. Pentru că ne doare sufletul când turiștii se opresc la noi și rămân impresionați de ceea ce văd, dar nu putem să îi ținem mai mult timp, pentru că nu avem locuri de cazare. Dorim să creăm o serie de astfel de locuri cu facilități europene în case de oaspeți și pensiuni turistice. Zona aceasta de o biodiversitate deosebită, monumentele și casele de patrimoniu universal din Saschiz trebuie să devină o atracție turistică. Când am depus dosarele cu potențialul turistic al zonei, am avut surpriza să constatăm că cei de la biroul de turism nu știau nimic despre noi. Oamenii sunt încântați și hotărâți să ne ajute pentru că sunt conștienți că acest lucru este spre binele tuturor. În 1989 locuiau în Saschiz peste 1200 de sași care în aproximativ două săptămâni au migrat în masă spre Germania. Unii și-au vândut casele, alții le păstrează goale, iar noi dorim să reabilităm aceste case și să le introducem în circuitul turistic. Pentru toate demersurile acestea ne bazăm doar pe fonduri venite din afara comunității pentru că, din păcate comuna nu este din cele mai bogate”, ne-a spus Ovidiu Șoaită primarul comunei Saschiz.

Ce mai are Saschizul de oferit? Cetatea săsească, ridicată pe culmea unui deal, în secolul XIV, Biserica cetate din Cloașterf construită tot în acea perioadă, precum și Biserica evanghelică fortificată, exemplu de măiestrie și geniu arhitectonic. “Aproape toate casele noastre îs vechi. Au fost oameni care au vrut casă nouă dar nu s-au îndurat să o dărâme pe cea veche și acuma le pare bine. Numai dacă treci pe ulițele Saschizului și te îndrăgostești de locul ăsta. Despre turiști, mai ales cei din Germania, care în ultimii 15 ani s-au întors la noi tot la doi ani, ce să mai zicem, că mai vin și cu alții. Acuma că o să intrăm în Eurtopa îs convinsă că zilnic o să se oprească autocarele cu turiști la noi. Și bine fac. Avem ce le arăta. Înainte ne era rușine poate cu casele noastre, dar a venit ziua să fim mândri”, ne-a spus Letiția Călugăr, o saschizeancă gata să primească în locuința ei temerarii agroturismului.

Din ceea ce am văzut la fața locului străbătând județul, din ceea ce ne-au spus edilii sau localnicii, în mare parte suntem pregătiți să-i primim în casele noastre pe cei care odată cu începutul anului 2007 vor veni la noi. Locurile despre care am vorbit până acum sunt locurile emblematice ale județului, locurile în care pașii turiștilor s-au oprit pentru a bate cărările de munte călare sau pe jos, sau pentru a pătrunde între zidurile reci ale vechilor cetăți. Mai sunt însă și alte localități care aspiră la statutul de zonă turistică. Printre ele, Voivodeni, comuna în care australienii, americanii, francezii, japonezii sau germanii, se întâlnesc anual în cadrul unui festival internațional de dans popular. Comuna Măgherani a redescoperit într-un muzeu din Praga blazonul comunei vechi de peste patru sute de ani. Acum blazonul poate fi văzut pe steagul călăreților comunei, care a pus deja la dispoziția turiștilor 40 de locuri de cazare în pensiuni, plus pliante cu trasee turistice. “Sunt foarte interesați în proiectele noastre de a transforma Măgheranii într-o zonă turistică. Un atu în acest sens, pe lângă frumusețea oamenilor, a costumelor și obiceiurilor populare o constituie muntele Bekes înalt de 1080 de metri de unde în zilele senine se pot vedea Munții Făgăraș, munții Gurghiului, dar și 36 de localități printre care Târgu Mureș, Reghin, Sovata”, ne-a spus Kacso Arpad, primarul comunei Măgherani.

Cercul s-a închis. Turismul și agroturismul este o realitate la care mureșenii aspiră și pentru care se pregătesc de ani de zile. În unele locuri pregătirile sunt gata, în altele de abia au început. Rămâne de văzut cum vom putea fructifica în mod real, ceea ce avem de mii de ani. Frumusețea, bogăția și unicitatea locului.

În total în localitățile județului Mureș există 1.200 de locuri de cazare în pensiuni și în camere special amenajate în gospodăriile populației. Numărul acestora urmează să se dubleze până în 2008, conform strategiei de implementare și dezvoltare a agroturismului. Turismul balnear și medical în zonele rurale a încolțit deja în mintea unor întreprinzători dar care deocamdată își țin secrete proiectele. Terenurile de vânătoare pentru urs, mistreț și cerb, ocupă 70% din zonele agroturistice ale județului.

Eugenia KISS