Vechile colinde, reînviate la Sânpetru

Crăciunul este una din cele mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea nașterii Domnului, prilej de bucurie, pace și liniște spirituală. Este o zi în care dăruim și primim multă iubire și căldură sufletească. Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului.

Dintre obiceiurile care s-au păstrat până în prezent în comuna Sânpetru de Câmpie sunt colindatul, umblatul cu turca, cu Viflaemul. “În Ajunul Crăciunului, grupuri de copii colindă din casă în casă, fiind recompensați cu dulciuri, mere, covrigi și chiar cu bani. Aceștia umblă ziua, pe urmă, seara, începe tineretul care umblă cu Viflaemul, unii cu turca, colindul și, nu se ține cont de faptul că unii sunt români, alții maghiari sau rromi, se colindă la fiecare om din sat”, a spus Vasile Cerghizan, preotul comunei. Tot acesta ne-a explicat care este obiceiul umblatului cu Viflaemul. ”Se pune în practică un mic scenariu. Se face din carton o căsuță în care se vede o iesle cu pruncul Iisus și Maica Domnului. Înăuntru se pune o lumânare să se vadă ce este. Tinerii sunt îmbrăcați în irozi și luptători cu săbii din lemn. Îi vezi cum se luptă în fața ușii cu săbiile. Oarecum, aceste lucruri ne aduc aminte de uciderea celor 14.000 de prunci din porunca regelui Irod. Apoi, urmează colindele celor maturi. La noi, sunt colinde care se colindă la două geamuri. Se fac două grupuri și de seara până dimineața se cântă Sus la poarta raiului, Viflaime, viflaime, Ce vedere minu­nată. Seara pe înserate. Se obișnuia ca rromii să cânte o colindă tânguită, dar cei mai bătrâni care cântau au cam dispărut”. În locul de naștere al părintelui Cerghizan, adică Seuca, pe valea Târnavei, obiceiurile se păstrează încă cu sfințenie atât de bătrâni cât și de tineri. ”Din zona de unde sunt eu, se obișnuia când eram eu copil, dar și acuma, să se umble în grupuri la colindat, este o tradiție a locului. În ajunul Crăciunului, tinerii grupați în cete de câte 20, încurajați de tinerii căsătoriți care merg împreună cu ei, se apucă de colindat. Se adună la casa unuia și se îmbracă turca. Aceasta este frumos împodobită cu un țol tradițional românesc, peste care se pune betele, iar capul turcii este împodobit cu coarne de cerb mici pe care se pun clopoței. Exteriorul acelui cap de turcă este îmbrăcat în blăniță de iepure, iar interiorul gurii la turcă este vopsit în roșu. După ce se cântă la casa fiecărui credincios dintr-o parte în alta a satului, câte o colindă tradițională, se spune o mulțumită frumoasă de la geam de afară, iar gazda deschide ușa și-i poftește înăuntru. Cu o frumoasă colindă se intră în casă, se mai cântă o colindă , două și se joacă. Un tânăr cântă din fluier, sau ce au la îndemână și se joacă turca. La sfârșit se dă la toți un pahar de vin, se pune și în gură la turcă un pahar de vin, se dau bani și cineva cu un tabel consemnează darul dat. Aceasta, deoarece banii se păstrează pentru o dată anume. De asemenea, în prima și a doua zi de Crăciun, la căminul cultural se face joc pentru toată lumea”.

Obiceiuri uitate la Sânpetru

Cornel Banu este pensionar, dar mai predă ore de muzică la Școala Generală din Sânpetru. Se numără printre puținii săteni care au mai prins vechile obiceiuri. “Înainte, din seara de 24 decembrie și până în 1 ia­nuarie era tot o colindă în tot satul. Din păcate a dispărut jocul Crăciunului și ospățul Crăciunului. Erau invitate la joc toate fetele care erau la vârsta de 13-14 ani. Era organizat în așa fel încât doi feciori îmbrăcați în alb, cu cizme negre și cu o floare în piept sau la căciulă, umblau prin sat și unde era o familie care avea un nou născut fată, îi invita la jocul respectiv. Era o jignire dacă nu chemau o familie care aveau o fetiță mică. Jocul se spărgea doar în a patra zi de Crăciun, dar deja de vreo 10 ani, s-a pierdut tradiția. Acum, se mai obișnuiește colindatul cu turca, se merge din casă în casă, iar oamenii dau bani, dar depinde și de casă, de multe ori se punea doar o găleată cu apă. Un obicei frumos era cel al țiganilor, căntălitul, se umbla prin sat cu muzica instrumentală”, ne-a povestit profesorul. De altfel, profesorul Cornel Banu păstrează o întreagă colecție de colinde vechi, pe care încearcă să le reînvie pregătind un program de Crăciun, cu un grup de copii, doar cu colinzi vechi bisericești. Dintre vechile colinde amin­tim variante ale Mioriței, cum este “Fost-o tri păcurărei”, “Ș-o tufă de tisă verde”, co­linzi moralizatoare, “ Ș-o avut tata tri ficiori”, “În grădina lui Ion”, colinzi care se cântă la ieșirea din casă, ”La masa rotundă”, colinde cântate pe la două geamuri,” La masa făcută la umbră”, “În patru cornuri de lume”, precum și alte colinde cum sunt “Ce soare răsare”, “Sus la vița vinului”, “Holda lină, holda lină”, etc. De asemenea, bătrânii satului susțin că bradul se împodobește în Ajunul Crăciunului și se lasă până după Bobotează.

Arina CORDUNEANU