“Vergelul” uitat de la Dumbrava – Mureș
“Vergelul” – în care sacrul și profanul se împletesc într-un obicei cu semnificații aparte – poate fi întâlnit mai ales în Transilvania. Cu anumite variante specifice, el se regăsește și în zona Mureșului. În cartea intitulată “Folclor de pe Valea Mureșului”, Ioan Torpan ne prezintă o asemenea variantă întâlnită la Dumbrava. Obiceiul acesta este azi doar o amintire pentru că el nu se mai practică de foarte mult timp. Doar bătrânii satului, din ce în ce mai puțini la număr, își mai amintesc de el.
În noaptea de Anul Nou, un grup de fete și băieți adunați la casa unuia dintre ei, făceau “vergelul”, adică încercau să-și afle ursita (ursitul), acest obicei fiind de fapt un fel de prognoză a măritișului (însurătorii). Pe o masă erau întinse mai multe farfurii cu gura în jos. Sub fiecare dintre ele erau ascunse din vreme obiecte care în mitologia poÂpulară aveau anumite semnificații. Cei care se așezau la masă căutau sub farfuria din dreptul lor și găseau un obiect (sau un aliment).
Fetele își căutau ursitul, iar gospodarii
doreau să știe cum va fi următorul an
Spre exemplu, pâinea găsită sub farfurie însemna că ursitul va fi bogat și frumos, sarea, însemna că ursitul va fi sărac și frumos, bani sub farfurie însemna că ursitul are mulți bani, mărgelele aflate sub farfurie însemnau că ursitul va fi plângăcios, cărbunele însemna că va fi negricios, creionul pus sub farfurie însemna că ursitul va fi deștept, etc. Mai exista și o altă prognoză a măritișului, obicei întâlnit tot la Dumbrava – Mureș. Pentru a afla când se va mărita, fata de măritat se ducea în noaptea de Anul Nou la cotețul porcilor și striga: “Hăi, ăst an?”, iar dacă porcul grohăia la prima strigare, atunci însemna că fata urma să se mărite în acel an. Un alt vechi obicei practicat de gospodarii transilvăneni de Anul Nou, și care mai poate fi întâlnit și azi în mai multe părți ale Transilvaniei, inclusiv la Dumbrava-Mureș, era cel al “calendarului de ceapă”. De pe bulbul de ceapă, persoana interesată, desprindea 12 foi, fiecare din aceste foi corespunzând de fapt unei luni a anului. Apoi, pe acestea, se presăra sare. În dimineața de Anul Nou, gospodarul interesat citea “prognoza” acelui an. Dacă sarea era topită, însemna că acea lună va fi ploioasă, iar dacă sarea nu era topită însemna că vor lipsi ploile, fiind posibilă chiar o secetă.
Anatolie VÂJEU
anatolie_vajeu@yahoo.com
