Ministrul Apărării Naţionale, Mircea Duşa, a participat joi, 21 mai, la ceremonia militară şi religioasă organizată la Monumentul Eroilor de la Oarba de Mureş, ridicat în memoria ostaşilor români căzuţi la datorie în cel de-Al Doilea Război Mondial, în luptele pentru eliberarea teritoriului românesc, în care au căzut la datorie aproape 11.000 de militari.
Anul Veteranilor de Război
Ceremonia a fost organizată cu ocazia datei de 21 mai, Ziua Eroilor, de Instituţia Prefectului – Judeţul Mureş şi Garnizoana Târgu-Mureş, cu sprijinul Consiliulul Judeţean Mureş şi al Primăriei oraşului Iernut şi s-a înscris în seria de manifestări comemorative reunite în programul naţional „Anul Veteranilor de Război”, la aniversarea a 70 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.
Programul ceremoniei a conţinut o slujbă religioasă în memoria eroilor, depuneri de coroane şi jerbe de flori de către reprezentanţii instituţiilor judeţene, locale şi formaţiunilor politice şi o paradă militară asigurată de efectivele Ministerului Apărării Naţionale. De asemenea, la ceremonie au participat militari aparţinând Grupării de Jandarmi Mobile „Regele Ferdinand I ” Târgu-Mureş, iar muzica militară a fost asigurată de fanfara Diviziei 4 Infanterie „Gemina” din Cluj-Napoca.
La manifestare a participat şi Ciprian Dobre, preşedintele Consiliului Judeţean Mureş, respectiv Ovidiu Dancu, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Mureş. “De Ziua Eroilor, le-am adus un omagiu celor 11.000 de tineri bărbați români, căzuți la Oarba de Mureș. Eroii noștri au fost înmormântați pe Dealul Comenzii, de unde, în 1949, au fost dezgropați și reînhumați lângă monumentul de pe Dealul Bisericii. Jertfa și faptele lor, cunoscute în istorie drept „epopeea de pe Mureș” au încheiat o etapă importantă a războiului antihitlerist”, a scris, pe pagina sa de Facebook, preşedintele Consiliului Judeţean Mureş.
„Cântec pentru tata”
Momentul culminant al ceremoniei l-a constituit un moment artistic susţinut de Marian Balea, care a recitat poezia „Cântec pentru tata”:
„Era-n vreme de război
Şi a plecat şi tata
Într-o miercure sau joi
Nu ştiu bine data.
Eu eram cât un pitic
Cu capul sub masă
Singurul bărbat voinic
De la noi de-acasă.
La şcoală, când am plecat
Întrebând de tata
Ochii mamei au vărsat
Lacrimi cu găleata.
Am rămas şi eu plângând
A plecat pe-o carte
Mă-ntâlneam cu tata-n gând
Venind de departe.
Într-o zi, în sat la noi
S-a aflat că tata
A căzut cu alţi eroi
Apărându-şi vatra.
De atunci, la Regiment
Când se face apelul
Pentru tata strig: prezent!
Şi sărut drapelul…”
[zizigallery id=1611]
