Uncategorized

Viața în Hristos, cuvinte de folos (XXII)

Unul dintre cei mai înzestrați ucenici ai Părintelui Seraphim Rose, ieromonahul Damaschin, aduce în fața noastră, prin mărturia experienței sale personale, o problemă deosebit de actuală și pentru tinerii din România: raportul între mistica creștină, așa cum e ea înțeleasă în Ortodoxie, și experiențele mistice ale adepților religiilor orientale pătrunse masiv în Occident. Părintele Damaschin expune cu multă pătrundere și competență duhovnicească problemele celor ce au ajuns la Ortodoxie trecând prin religiile orientale, făcând totodată distincțiile extrem de necesare între tipurile de experiențe mistice orientale și cele din creștinismul răsăritean. Mărturia directă a unui părinte duhovnicesc ce a descoperit comorile ortodoxiei la celălalt capăt al lumii se poate dovedi foarte folositoare și multor tineri români ce încă rătăcesc departe de comoara îngropată chiar în ograda casei lor.

Spiritualizarea lumescului

E un lucru obișnuit printre creștinii ortodocși din societatea noastră materialistă să ducă o viață tipic lumească (muzică ușoară, filme vulgare, spectacole televizate etc.) și
să-și slăvească trupul (prin preocuparea pentru confortul fizic, cosmetice, regim alimentar, jogging etc.), încercând să combine acest mod de viață cu forme de manifestare ortodoxă exterioare: icoane, muzică corală etc. Pentru cei veniți dintr-un mediu New Age sau din religii orientale, același sindrom ia o formă diferită. În loc de muzică ușoară apare muzică de tip New Age, precum cea cântată de Enya (ce evocă în cântecele ei zeități păgâne în limba latină). Iar grija față de trup ia forma unei preocupări excesive pentru alimentația naturistă, fitoterapie, medicină alternativă, vitamine. Industria alimentației naturiste și a medicamentelor e saturată de o mentalitate ipohondrică de masă, ce provine din obsesia față de corp.

Idolatrizarea trupului

Cultivarea sănătății trupești și a vitalității e văzută ca o cale către spiritualitate și astfel, efectele produse de hrană și plantele medicinale iau locul adevăratei vieți spirituale. Întrucât le pare a fi ceva mai spiritualizat, creștinii ortodocși cred că e foarte bine să se preocupe de aceasta, învățând proprietățile tuturor felurilor de alimente, plante și vitamine imaginabile. Și astfel, idealul de neatins al sănătății perfecte devine un idol ce Îl pune în umbră pe Dumnezeu. Această “religie” trebuie abandonată atunci când cineva devine ortodox. Dacă ar fi făcut parte în mod legitim din Ortodoxie, am fi găsit-o în Viețile Sfinților; dar n-o găsim. În loc de asta, vedem cum sfinții posteau după rânduiala Bisericii. Ei posteau întru folosul sufletului, la fel cum oamenii de azi țin regim spre folosul trupului.
Nu spunem că toate alimentele naturiste, remediile medicinei alternative sau vitaminele trebuie înlăturate; vrem doar să subliniem că, în lumea modernă, aceste lucruri au creat o dependență care, la fel ca alcoolismul, nu e sesizată și recunoscută de către cel dependent. Oamenii aduc cu ei această dependență în Biserică și pot continua astfel la nesfârșit, căci, spre deosebire de alcoolism, aceasta nu-i omoară.

Arhimandritul Sofronie

Pentru un material mai bogat despre religiile orientale și Ortodoxie, cititorul e îndrumat să consulte cartea Părintelui Seraphim Rose – Ortodoxia și religiile viitorului. Această carte, publicată în milioane de exemplare în întreaga lume, a contribuit la aducerea unui număr nespus de mare de oameni la Hristos în Ortodoxie, avertizându-i asupra primejdiilor implicate de practicile spirituale non-ortodoxe. Alte cărți importante pe aceeași temă sunt lucrările scrise de Arhimandritul Sofronie Saharov – “El trăiește în mine” și “Îl vom vedea așa cum este”. În aceste lucrări, Părintele Sofronie reușește să întâlnească religiile orientale pe propriul lor teren, datorită unicei reuniri a doi factori: 1) în tinerețe a fost profund implicat în practici religioase orientale și a experimentat o oarecare trezire spirituală de pe urma lor; 2) în calitate de creștin ortodox și ucenic al Sfântului Siluan de la Muntele Athos, el a experimentat profunzimea vieții spirituale creștine și a primit darul unei adânci pocăințe și vederea Luminii necreate; și 3) nu s-a dat înapoi să vorbească despre experiențele sale cele mai profunde.

Lumina necreată 

Când oamenii abia așteaptă să vorbească despre experiențele lor spirituale, de obicei e semn că nu prea se află ceva real în ele. Cei ce sunt adevărate vase ale îndumnezeirii în Lumina necreată sunt foarte reticenți să vorbească despre asta, cu atât mai puțin să scrie. Acest fapt face ca ultima carte a Părintelui Sofronie, “Îl vom vedea așa cum este”, să fie atât de singulară. Unicul motiv pentru care a scris cartea, având 92 de ani, trăind în semi-recluziune și fiind pe marginea gropii, este acela că nu mai era în primejdie să fie afectat de slava din partea oamenilor. În plus, ca occidental crescut în Europa, știa cât de sărăcit spiritual era omul modern și în ce măsură apelau contemporanii săi la religiile orientale pentru a-și umple vidul lăuntric, întrucât creștinismul nu părea să le ofere același grad de experiență mistică. Ultima sa carte a scris-o pentru a arăta ceea ce e cu adevărat posibil prin credința în Iisus Hristos, trecându-se dincolo de ceea ce e posibil în alte religii. Deosebit de interesantă este distincția pe care o face între lumina minții ( a intelectului pur sau a purei conștiințe) și Lumina necreată a Dumnezeirii – ambele trăite de către el în mod nemijlocit. Operele Părintelui Sofronie, ce includ și cartea “Sfântul Siluan Athonitul”, ar trebui recomandate tuturor celor implicați în religiile orientale și, în același timp, interesați de Ortodoxia răsăriteană.

Împlinirea celor din vechime

E important ca oamenii să-și dea seama că majoritatea acestor convertiri (la creștinismul ortodox din religiile orientale) nu se întemeiază pe simpla respingere totală a unei false religii și îmbrățisarea uneia adevărate, cu nimic mai mult decât convertirile de la protestantism și catolicism. Mai curând ei trec dincolo de religiile orientale, care sunt “bune până acolo unde merg” (cum a spus Părintele Seraphim Rose despre multe dintre ele), dar nu merg destul de departe. În Hristos se află împlinirea celor așteptate de către cei din vechime. Adevărurile din toate vechile religii și filozofii strălucesc în Lumina Revelației lui Hristos, dar nu sunt ele însele Lumina si nici nu sunt deopotrivă cu ea. Văzute cu ochii credinței, ele aduc mărturie despre Lumina revelației, la fel cum fac și sufletele căutătorilor spirituali de azi când, prin fereastra religiilor orientale tradiționale, zăresc Chipul neschimbat al lui Hristos strălucind cu întreaga Sa sclipire în Sfânta Biserică Ortodoxă.

 

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close