Viața în Hristos (XCIII) – De vorbă cu Maica Siluana (VII)
ZIARUL de Mureș a inaugurat o rubrică de dialog cu Maica Siluana, stareță la mănăstirea Jitianu și coordonator al Centrului de Formare și Consiliere “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Craiova. Grație unei experiențe de viață deosebite, Maica Siluana desfășoară o bogată activitate duhovnicească, cu un impact puternic mai ales în rândul tinerilor. Prin intermediul paginilor ZIARULUI, Maica răspunde întrebărilor cititorilor, trimise pe adresa de mail redactia@ziaruldemures.ro.
Intrebarea 7
Cum pot fi înțelese cuvintele Sfântului Marcu Ascetul: “Altceva e împlinirea poruncii și altceva virtutea, chiar dacă acestea se prilejuiesc una pe alta. Împlinirea poruncii stă în a împlini ceea ce s-a poruncit, iar virtutea, în a plăcea adevărului ceea ce s-a făcut”?
Când doresc să mă întorc în casa Tatălui meu, întreb ce să fac, cum să fac, pe unde să o iau. Cei ce sunt “de-ai casei” îmi arată drumul și eu îi urmez acolo și îi văd fie bucuroși, fie plictisiți, fie fără grijă, fie îngrijorați, fie liniștiți, fie, uneori, nesimțitori… Ei mă învață să “mă port frumos” și eu fac gesturile pe care le fac ei acolo, și rostesc și eu cuvintele lor… și, parcă uneori intru așa în “rezonanță” cu ei, dar repede mă rătăcesc, mă răcesc. Și nu știu ce forță m-ar putea ține într-o stare de pioșenie adecvată…
Ce să fac? Mai întâi, e nevoie de răbdare ca să învăț toate în mod treptat, așa cum am învățat să fiu om în anii copilăriei. Aici pot fi ca “făt frumos” care creștea într-un an cât alții în șapte…
Apoi, când nu mai am “dinți de lapte”, aflu că Dumnezeu este ascuns în porunci și nu le mai împlinesc, poruncile, de frică sau pentru recompensă, ci ca să fiu față către față cu Dumnezeu.
Așa cum mă duc la Sfânta Liturghie nu doar ca să capăt pace și să mi se împlinească cererile, ci ca să mă întâlnesc cu Domnul, să-L mănânc și să-L primesc în mine, tot astfel voi începe să împlinesc poruncile pentru a fi în Adevăr.
La începutul vieții noastre duhovnicești, ne străduim să facem poruncile pentru că firea noastră se împotrivește din cauza neputințelor ei. În această etapă, puterile sufletului se “silesc” să facă poruncile. Ele sunt ca un “bolnav în recuperare”, care știe că făcând exercițiile cu tot efortul necesar, va ajunge să fie iarăși în deplinătatea sănătății sale. Când puterile sufletului se înduhovnicesc, fiind pătrunse de prezența și lucrarea harului fără despărțire și fără amestecare, ele devin ceea ce au fost dintru început gândite de Dumnezeu: virtuți. Atunci, omul nu mai “alege” să facă binele, ci îl face liber și cu bucurie, cu bucuria făgăduită și dăruită de Domnul celor ce vor fi credincioși peste puținul peste care sunt puși acum. Lucrarea puterilor sufletului înduhovnicit nu mai e orientată de ce fac, de conținutul poruncilor, ci de bucuria, de plăcerea duhovnicească, dăruită de Prezența lui Dumnezeu.
Până atunci, să fim, cu mila Lui, sluga cea credincioasă din Pilda Talanților. Adică: să ne prezentăm în fiecare zi, la rugăciunea de seară, cu roadele zilei ce s-a scurs, să-I mulțumim pentru împliniri, să-I cerem iertare pentru greșeli, să-i iertăm pe cei ce ne-au greșit ca să intrăm în Bucuria Lui încă de acum.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Cu dragoste Siluana
