Mult e dulce si frumoasa, limba ce o dam!

Mult e dulce si  frumoasa, limba ce-o vorbim… suna un vers învatat de noi toti în perioada scolii. Apoi, aceasta limba, a devenit, pentru cei care au prins perioada comunista si cea neo-comunista, adica asta, limba de lemn. Dar era, totusi, nevoie de o schimbare, astfel ca limba sa intre si ea pe fagasul progresului. si asa s-au îmmultit limbile. Cum am devenit peste noapte europeni, suntem si noi obligati sa le cinstim (limbile n.r.) cum se cuvine, cu ocazia Zilei lor europene, care va fi omagiata luni, 27 septembrie. În prim planul actiunii de omagiere a limbilor, este Inspectoratul scolar Judetean Mures, care a înteles ca fara aceste limbi, nu putem face fata timpurilor prezente. si unde putea fi mai potrivit locul pentru elogiul adus limbilor decât la ceasul cu flori din centrul Târgu Muresului? Îndragostitii par sa se simta amenintati ca altii le vor suti locul de mozolit. si nu doar locul, ci si tabieturile. În programul dedicat limbilor, sunt incluse activitati care sa duca la o apropiere între oameni, printre care marsuri de comuniune în pas de dans, daca se poate vreo balada mai la sentiment, sau împartirea de fluturase, daca se poate fara arome si culori, pentru a nu fi catalogata toata treaba ca o actiune politica, chiar daca gustul de portocala înca e la moda. si ca sa fie totul complet, manifestarea va include si o tematica interesanta : Cuvântul meu preferat într-o limba straina. Tema nu e chiar noua, limba folosita în ultimii 20 de ani de profesorii puterii fiind chiar una straina pentru noi toti. Care o fi acel cuvânt, greu de spus, poate doar intuit? Variantele ar fi bunastare, liniste, sau poate bogatie. Prea suna a cuvinte dintr-o limba straina, nicidecum moderna. Organizatorii evenimentului s-au gândit si la acest aspect, mesajul transmis fiind unul de dialog, în mai multe limbi, si anume: Vorbeste-mi! Parle-moi! Talk to me! Parlami! Sprich mit mir! si… bineînteles, Beszelz velem! Ne întrebam cine sunt interlocutorii acestui dialog colorat de limbile de circulatie nationala si internationala, ca prea suna a lipsa de comuniune. Din pacate prea am ajuns sa vorbim singuri, sa nu ne mai întelegem unii cu altii, fericiti doar cei care o pot face cu ajutorul limbilor, moderne, dar vechi de când lumea.