Redesenarea României

Mai bine de 10 de ani au trecut de la mâniosul manifest al jurnalistului Sabin Gherman, “M-am săturat de România!”. Rămas undeva în negura istoriei recente ca un moment de virilitate într-o realitate atât de flască, eseul care l-a scos din anonimat pe mureșeanul Gherman punea în centru, totu?i, problema reorganizării administrativ-teritoriale a României. Ceea ce atunci părea o fantezie nebunească șoptită pe la colțuri, într-o perioadă când relațiile românilor cu minoritățile conlocuitoare erau inflamate la maximum de tot felul de agitatori profesioniști, proveniți din ambele tabere, acum capătă contur, prin demersul Pre?edin?iei de punere în discuție a modificării Constituției. “E nevoie de o reîmpăr?ire administrativă suplă, astfel încât să avem 9 – 12 județe, așa cum sunt definite acum în Constituție, sau regiuni într-o Constituție viitoare”, avansa Băsescu săptămâna trecută. Proiectul de regionalizare avansat de Sabin Gherman la scurt timp după lansarea manifestului “M-am săturat de România” devine, și el, brusc actual. Acesta propunea împărțirea României în zece regiuni istorice. “Guvernul Central va rămâne cu chestiuni macro, legate de monedă, apărare, taxe vamale, externe și altele importante pentru România în ansamblul ei”, declara zilele trecute fostul jurnalist, mult mai relaxat acum, la zece ani după ce a încasat castane în cap pentru ideile sale “autonomiste”. La rândul lor, liberalii au avut și ei, cu ceva timp în urmă, un proiect de reorganizare teritorială, propunând crearea a opt regiuni, plus Bucureștiul, prin comasarea mai multor jude?e. La vremea respectivă, actualul premier Boc a fost unul dintre cei care s-a opus, pe motiv că în Constituție nu există termenul de regiuni, ci numai cel de județe. Sub o presiune din ce în ce mai scăzută din partea PRM, nici UDMR nu a stat degeaba în ultimii ani. Visând cu ochii deschiși o autonomie totală a anumitor regiuni, maghiarii ar accepta, deocamdată, și o redesenare a teritoriului pe criterii administrative. În 2008, ei au avansat chiar un proiect în care susțineau varianta cu 16 regiuni, propusă de fostul consilier de stat Istvan Csutak. În viziunea UDMR, viitoarele unități administrative vor fi croite pe baza mai multor criterii, printre care cele de împărțire a regiunilor la nivelul Uniunii Europene. Maghiarii susțin că au luat în calcul și “potrivirea” județelor care vor face parte dintr-o regiune sau alta, ca să nu mai existe județe mari care să înghită majoritatea fondurilor. Proiecte sunt așadar, și vor mai fi. Cu siguranță că “mințile luminate” din administrațiile locale gândesc deja unde “să-și afilieze” județul, la ce regiune. Fiecare președinte de consiliu județean stă, probabil, cu harta țării pe genunchi și reînvață, forțat, geografia României. Șefii celor 8 Agenții Regionale de Dezvoltare simt că le fug scaunele de sub ei și recreionează teritoriul României pe șablonul instituțiilor lor. La aproape 20 de ani de la Revoluție se poate vorbi la liber despre reîmpărțirea administrativă a țării fără să-ți primești înjurături, șuturi în fund, bastoane pe spinare ori să te asculte serviciile de informații. Pentru prima dată ne împărțim noi România, n-o mai împart alții! E o chestie, să poți vorbi liber! Pentru că doar asta se va face în următorii 2-3 ani în legătură cu ideile de modificare a Constituției. Schimbarea efectivă a legii fundamentale a statului este, de fapt, un proces de durată. Aruncate dezbaterii publice în acest moment, ideile vor fi rumegate, confruntate, dezbrăcate, întoarse pe toate părțile, o lungă perioadă de timp. E nevoie apoi de o propunere legislativă, care să ajungă în Parlament. Și, în final, românii vor fi cei care decid asupra modificării Constituției, prin Referendum. Și dacă se va trece și această etapă, abia apoi urmează greul pentru a ajunge la reîmpărțirea administrativă a țării. Vor trebui modificate sute de legi, începând chiar cu Legea Administrației Publice Locale și terminând cu Legea Electorală. Demersul pare de-a dreptul sisific, deși în gura lui Traian Băsescu pare ceva realizabil într-un viitor apropiat. Cu siguranță că Băsescu și-ar dori ca aceste modificări (începând cu cea de transformare a României într-un regim semiprezidențial) să intre în vigoare astăzi și să capete automat puteri sporite în calitate de președinte, așa cum a anunțat în Decalogul său. Astfel, în următorii 5 ani pe care-i visează la Cotroceni, ar putea să-și exprime în voie calitățile de “Jucător”. Într-un an electoral însă, cu criza de gât și cu un aliat PSD care-și pregătește la vestiare un candidat la prezidențiale, Băsescu se poate considera mulțumit dacă Noua Constituție va intra în vigoare prin 2012. Și va prinde măcar 2 ani de semidictatură semipreziden?iala la Cotroceni.